1. [MDA2] parșivi [At: SCRIBAN, D. / Pzi: ~vesc / E: parșiv] (Rar) 1-2 vtr A (se) murdări. 3 vr A se ticăloși. 4-5 vtr A (se) deprava. 6 vt A adresa cuiva epitetul de „parșiv”.
2. [DEX '09] PARȘIV, -Ă, parșivi, -e, adj. (Pop. și fam.) 1. Care are caracter josnic; mizerabil, ticălos, mârșav. 2. Desfrânat, nerușinat, impudic. ♦ Care exprimă, trădează o senzualitate vulgară și exagerată. – Din ucr. paršyvyj.
3. [MDA2] parșiv, ~ă [At: CIHAC, II, 247 / Pl: ~i, ~e / E: ucr паршивий, rs паршивый] 1-2 a (Asr) (Foarte) murdar. 3 a Scârbos. 4 a Neîngrijit. 5-6 smf, a (Pfm) (Om) care are caracter josnic Si: mârșav, mizerabil, ticălos. 7 a (Reg) Cicălitor. 8-9 smf, a (Om) vagabond. 10-11 smf, a (Pfm) (Om) desfrânat. 12-13 a Care exprimă o senzualitate (exagerată și) vulgară Si: insinuant, provocator.
4. [DLRLC] PARȘIV, -Ă, parșivi, -e, adj. (Despre oameni) Murdar, scîrbos; p. ext. cu caracter mîrșav, netrebnic. El, Topor sin Vasîle, să se teamă de un mazil parșiv? CONTEMPORANUL, IV 299. ◊ Fig. Boala e parșivă și te-ntoarce. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 151. ◊ (Substantivat) Să nu le văd pe hoțoaicele, că m-au jefuit și au plecat singure... Hoațele! Parșivele! DUMITRIU, N. 131.
5. [Șăineanu, ed. VI] parșiv a. și m. Mold. râios: cu parșiva cea de țărancă AL. [Rus. PARȘIVYI (din PARȘA, râie)].
6. [Scriban] parșív, -ă adj. (rus. paršivyĭ, rîĭos, păcătos, d. parh, parš, rîĭe. V. parhal). Fam. Pop. Foarte murdar: Jidan parșiv. Fig. Păcătos, mizerabil, ordinar: om, caracter parșiv. Decăzut, corupt: femeĭe parșivă. S. m. și f. Un parșiv. Adv. În mod parșiv: a te purta, a lucra, a scrie parșiv.
7. [Scriban] parșivésc v. tr. (d. parșiv saŭ rus. paršiviti). Fam. Pop. Fac parșiv, murdăresc: a parșivi părețiĭ. Fig. Stric, depravez: a parșivi caracterele. Adresez cuĭva epitetu de „parșiv”: ĭa nu mă parșivi atîta! V. refl. Devin parșiv (propriŭ și fig.).
8. [DOOM 3] parșiv (pop., fam.) adj. m., pl. parșivi; f. parșivă, pl. parșive
9. [DOOM 2] parșiv (pop., fam.) adj. m., pl. parșivi; f. parșivă, pl. parșive
10. [DER] parșiv (parșivă), adj. – Ticălos, șmecher. Rus. paršivyĭ „chelbos” (Cihac, II, 247). – Der. parșivenie, s. f. (ticăloșie); parșivi, vb. (a maltrata, a umili; a (se) murdări; a (se) deprava), cf. rus. parsiviti.
11. [Argou] parșiv, -ă, parșivi, -e s. m., s. f., adj. (pop.) 1. care are caracter josnic, mizerabil, ticălos, mârșav 2. desfrânat, nerușinat; impudic
12. [DAR] parșivi, parșivesc, vb. IV. (înv., pop. și fam.) 1. a (se) murdări. 2. a se ticăloși. 3. a se deprava. 4. a adresa cuiva epitetul „parșiv”.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL