1. [MDA2] partnic, ~ă [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 155v/22 / V: ~rnic / Pl: ~ici, ~ice / E: parte + -nic] (Înv) 1 smf Părtaș. 2 smf Fiecare dintre persoanele care aparțin unei grupări, unei colectivități etc. 3 smf Fiecare dintre cei care sunt adepții unei idei, ai unei credințe etc. 4 a Parțial. 5 a (Înv; îs) Product ~ Produs parțial. 6 a Particular.
2. [DLRLC] PARTNIC, -Ă, partnici, -e, adj. (Învechit) Propriu, personal, particular. Dolgorucii priveau mai mult la partnicul lor interes, decît... la al patriei. NEGRUZZI, S. II 145.
3. [DLRM] PARTNIC, -Ă, partnici, -ce, adj. (Înv.) Propriu, personal. ♦ (Substantivat, m.) Părtaș. – Din parte + suf. -nic.
4. [Scriban] pártnic, -ă s. și adj. (d. parte cu sufixu -nic). Vechĭ. Părtaș, participant, tovarăș. Părtinitor. V. părtnicie.
5. [MDA2] parnic2, ~ă smf vz partnic
6. [DLRLV] PARTNIC s.m. 1. (Mold., Ban.) Părtaș. A: Să să facă partnie patimilor despuitoriului nostru. DOSOFTEI, VS. C: Partnik. Particeps. AC, 358. 2. (Mold.) Adept, partizan. Iară nu numai cu treacerea ... Dachii să fie apucat o parte din limba românească (precum Zamoschie leahul și alalți aceștii păreri parnici vîntureazâ). CANTEMIR. HR. Variante: parnic (CANTEMIR, HR.). Etimologie: parte + suf. -nic.
7. [DLRLV] PARNIC s. m. v. partnic.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL