1. [DEX '09] PARTITĂ, partite, s. f. (Muz.) Suită. – Din it. partita.
2. [MDA2] partită sf vz partidă
3. [DN] PARTITĂ s.f. (Muz.) Veche denumire dată suitei. [< it. partita].
4. [MDN '00] PARTITĂ s. f. (muz.) veche denumire desemnând o piesă pentru clavecin, o suită de dansuri, o serie de variațiuni etc. (< it. partita)
5. [DEX '09] PARTIDĂ, partide, s. f. 1. Desfășurare completă a unui joc distractiv sau sportiv, cu toate fazele lui succesive, în urma cărora se stabilesc câștigătorii; întrecere sportivă; meci. ◊ Expr. (Fam.) A pierde partida = a nu reuși într-o acțiune sau într-o întreprindere, a suferi un eșec, a nu avea nicio șansă. ♦ Petrecere, distracție în grup, organizată după un anumit program. O partidă de vânătoare. 2. Căsătorie sau proiect de căsătorie (avantajos); p. ext. persoană vizată pentru un proiect de căsătorie. 3. (Înv.) Partid; grupare, tabără. ◊ Expr. A fi de partida cuiva = a fi partizanul unei grupări. A lua partida cuiva = a trece de partea cuiva, a lua apărarea cuiva. 4. (Cont.) Cont. ◊ (Contabilitate în) partidă dublă = metodă de evidență contabilă în care înregistrarea operațiilor se face concomitent în debitul unui cont și în creditul altui cont. (Contabilitate în) partidă simplă = metodă de evidență contabilă în care înregistrarea se face fie numai în debitul unor conturi, fie numai în creditul altor conturi. 5. Cantitate de mărfuri vândută sau cumpărată o dată. 6. Parte dintr-o compoziție muzicală executată de unul dintre membrii unui ansamblu, care execută această parte. [Pl. și: (4) partizi] – Din ngr. partídha, it. partita, fr. partie.
6. [MDA2] partidă sf [At: AR (1829), 71/25 / V: (înv) ~ită / Pl: ~de, (îvp) ~izi / E: ngr παρτίδα, it partita, fr partie] 1 (Udp. „de”) Desfășurare completă a unui joc distractiv sau sportiv, cu toate fazele succesive și în urma căreia se stabilesc câștigătorii. 2 (Udp „de”) Întrecere între doi jucători, între doi sportivi, între două echipe etc. 3 (Fam; îe) A pierde ~da A nu reuși într-o acțiune sau într-o intreprindere. 4 (Fam; îae) A nu mai avea nici o șansă. 5-6 (Asr; șîs ~ de plăcere, ~a plăcerii) Petrecere (cu orgii sexuale) organizată în grup. 7 Grup de persoane care susțin și apără aceleași opinii, au aceleași năzuințe etc. Si: grupare, parte, tabără, (înv) partid (1). 8 (Îs) Spirit (sau înv, duh) de ~ Atitudine părtinitoare față de un anumit grup. 9 (Îas) Solidaritate cu concepțiile unei grupări. 10 (Înv; îe) A fi de ~da cuiva A aparține unui grup. 11 (Înv) A lua ~da cuiva A fi de partea cuiva. 12 (Rar) Partid (2). 13 (Ctb) Cont. 14 (Ctb; îs) ~ dublă (sau, înv, îndoită) Înregistrare și reflectare în două conturi a unei operații economice și care constă în trecerea aceleiași sume atât în debitul unui cont cât și în creditul altui cont. 15 (Ctb; îs) ~ simplă Înregistrare și reflectare a unei operații economice într-un singur cont. 16 Cantitate de mărfuri care formează un lot, vândut sau cumpărat cu ridicata. 17 Proiect de căsătorie. 18 Persoană vizată pentru un astfel de proiect, considerată din punctul de vedere al situației sale sociale sau materiale Si: (pop) parte. 19 Căsătorie. 20 (Îe) A se căsători cu cineva pentru a obține avantaje materiale sau poziție socială. 21 (Muz) Parte dintr-o compoziție armonică executată de unul dintre membrii unui ansamblu sau de mai mulți membri la unison. 22 (Îf partită) Veche denumire a suitei. 23 (Îs) ~ de sex Contact sexual considerat ca divertisment și performanță, de obicei între persoane necăsătorite.
7. [DEX '98] PARTIDĂ, partide, s. f. 1. Desfășurare completă a unui joc distractiv sau sportiv, cu toate fazele lui succesive, în urma cărora se stabilesc câștigătorii; întrecere sportivă; meci. ◊ Expr. (Fam.) A pierde partida = a nu reuși într-o acțiune sau într-o întreprindere, a suferi un eșec, a nu avea nici o șansă. ♦ Petrecere, distracție în grup, organizată după un anumit program. O partidă de vânătoare. 2. Căsătorie sau proiect de căsătorie (avantajos); p. ext. persoană vizată pentru un proiect de căsătorie. 3. (Înv.) Partid; grupare, tabără. ◊ Expr. A fi de partida cuiva = a fi partizanul unei grupări. A lua partida cuiva = a trece de partea cuiva, a lua apărarea cuiva. 4. (Cont.) Cont. ◊ (Contabilitate în) partidă dublă = metodă de evidență contabilă în care înregistrarea operațiilor se face concomitent în debitul unui cont și în creditul altui cont. (Contabilitate în) partidă simplă = metodă de evidență contabilă în care înregistrarea se face fie numai în debitul unor conturi, fie numai în creditul altor conturi. 5. Cantitate de mărfuri vândută sau cumpărată o dată. 6. Parte dintr-o compoziție muzicală executată de unul dintre membrii unui ansamblu, care execută această parte. [Pl. și: (4) partizi] – Din ngr. partídha, it. partita, fr. partie.
8. [DLRLC] PARTIDĂ, partide și (4) partizi, s. f. 1. (La unele jocuri și sporturi) Desfășurare completă a unui joc, cu toate fazele lui succesive, din momentul începerii și pînă la obținerea unui rezultat sau pînă la atingerea unei limite de timp. Colonelul zvîrlise cărțile, se uita peste umăr, la jocul vecinului, să nu scape cumva vreun amănunt din capriciile partidei. C. PETRESCU, S. 108. Ne întoarcem la partida de șah. SEBASTIAN, T. 181. Se juca o partidă interesantă. CARAGIALE, O. III 14. ◊ Expr. (Familiar) A pierde partida = a suferi un eșec, a nu reuși într-o acțiune sau într-o întreprindere. ♦ Îndeletnicire distractivă în grup, organizată după un program stabilit. ◊ (Franțuzism) Partidă de plăcere = petrecere organizată în grup. Se-ntorcea compania de la Urlătoare, cu lăutari. Fusese o partidă de plăcere improvizată, o fantazie a locotenentului. CARAGIALE, O. II 201.2. Căsătorie sau proiect de căsătorie; p. ext. persoană care este luată în considerare pentru un proiect de căsătorie. Înainte Zoie, pînă nu-l luase, A respins partide mult mai serioase. TOPÎRCEANU, P. 234. Postelnicul George era partidă strălucită în București. BOLINTINEANU, O. 414. Rămase încîntată, văzînd că se înfățișează o astfel de partidă, văzînd că cere pe fiică-sa un postelnic. NEGRUZZI, S. I 72. ◊ Expr. A face o partidă bună = a face o căsătorie avantajoasă. 3. (Învechit) Partid, grupare. Nu voiți pace cu partida adversă, căci credeți că oamenii care o compun v-au atacat privilegiile de clasă. BOLINTINEANU, O. 421. Mulți din cei mari... înjghebară o partidă contrarie. NEGRUZZI, S. II 145. ◊ Expr. A fi de partida cuiva = a aparține unei grupări, a fi partizanul unei grupări. A fost o luptă cu pietre între orășenii ce erau de partida lor, cu ceilalți. GHICA, A. 253. A lua partida cuiva = a trece de partea cuiva, a lua partea cuiva. Femeile, mai generoase decît bărbații, au luat partida ta. BOLINTINEANU, O. 405. 4. (Contabilitate) Cont. ◊ Contabilitate în partidă dublă = metodă de evidență contabilă în care înregistrarea operațiilor economice se face concomitent în debitul unui cont și în creditul altui cont. Contabilitate în partidă simplă = metodă veche de contabilitate, în care se înregistrau numai anumite operații, iar înregistrarea se făcea fie numai în debitul unor conturi, fie în creditul altor conturi. 5. Cantitate de mărfuri formînd un lot care se vinde sau se cumpără angro. O magazie lungă... în care se depozita marfa gata, în baluri și partide. ARDELEANU, D. 102.- Pl. și: ((3) învechit) partizi (RUSSO, S. 34).
9. [DN] PARTIDĂ s.f. 1. Desfășurare completă a unui joc. ♦ Îndeletnicire plăcută în grup, organizată din timp. 2. Căsătorie sau proiect de căsătorie; (p. ext.) persoană vizată pentru un asemenea proiect. 3. Cont. 4. Cantitate de mărfuri vîndute sau cumpărate o dată. 5. Notele executate de unul dintre membrii unui ansamblu sau de un grup la unison. [< ngr. partida, cf. it. partita].
10. [DN] PARTIT, -Ă adj. (Bot.; despre frunze) Ale cărei crestături adînci ajung pînă aproape de pețiol. [< fr. parti].
11. [MDN '00] PARTIDĂ s. f. 1. desfășurare completă a unui joc. ◊ îndeletnicire plăcută în grup, organizată din timp. 2. (proiect de) căsătorie; (p. ext.) persoană vizată. 3. sistem de contabilitate pe categorii de operații economice. ◊ cont. 4. cantitate de mărfuri vândute sau cumpărate o dată. 5. (muz.) parte dintr-o compoziție executată de unul dintre membrii unui ansamblu sau de un grup la unison; grup de instrumente din aceeași familie, aparținând unui ansamblu, care execută această parte. (< ngr. partida, it. partita)
12. [MDN '00] PARTIT, -Ă adj. (despre frunze) cu crestături adânci până aproape de pețiol. (< fr. parti)
13. [DCR2] partidă maraton s. f. (sport) Partidă care durează foarte mult ◊ „B.G. l-a întrecut [...] pe I.N. după o partidă maraton care a durat aproape trei ore și jumătate.” R.l. 2 VI 75 p. 5. ◊ „O partidă maraton s-a disputat între P.G. (S.U.A.) și E.M.” R.l. 26 VI 75 p. 3. ◊ „F.G. susținea o partidă-maraton, încheiată după mai multe întreruperi, la mutarea 90 prin remiză [...]” Fl. 5 X 84 p. 22 (din partidă + maraton)
14. [DCR2] partidă-test s. f. (sport) Partidă cu rol de test ◊ „Naționala de rugbi va susține o partidă-test cu echipa Angliei.” Emisiune Radio 3 XII 84; v. și Sc. 4 XII 84 p. 3 (din partidă + test)
15. [Șăineanu, ed. VI] partidă f. 1. persoană de căsătorit: e o partidă foarte bună; 2. proiect de preumblare, de petrecere între mai multe persoane: am făcut împreună o partidă frumoasă; 3. totalitatea operațiunilor unui joc: o partidă de domino; 4. parte de socoteală, cont particular: scrie la partida mea această sumă; 5. mod de a ținea registrele: partidă simplă, dublă. [Modelat după it. partita și fr. partie].
16. [Scriban] *partídă f., pl. de și zĭ (ngr. pártida și partita, d. it. partito; sp. partida, fr. partie, a. î.). Căsătorie: a face o bună partidă. Persoană de căsătorit: această fată ar fi o excelentă partidă. Plimbare, amuzament, joc în tovărășie cu altu: a face o partidă de cărțĭ, de vînătoare, pe apă, în trăsură, cu luntrea. Com. Cont particular al cuĭva la cineva: la partida luĭ eraŭ 100 de francĭ. Mod de a ținea socotelile în registre: partidă simplă, duplă.
17. [DOOM 3] partită (piesă muzicală) s. f., g.-d. art. partitei; pl. partite
18. [DOOM 2] partită (piesă muzicală) s. f., g.-d. art. partitei; pl. partite
19. [DOOM 3] +partidă2 (lot de arbori destinat exploatării) s. f., g.-d. art. partizii; pl. partizi
20. [DOOM 3] partidă1 (desfășurare a unui joc etc.) s. f., g.-d. art. partidei; (jocuri; căsătorii; grupuri instrumentale) pl. partide
21. [DOOM 3] partit adj. m., pl. partiți; f. partită, pl. partite
22. [DOOM 2] !partidă s. f., g.-d. art. partidei; (jocuri, căsătorii, grupuri instrumentale) pl. partide
23. [DOOM 2] partit adj. m., pl. partiți; f. partită, pl. partite
24. [MDO] partidă (comerț), pl. partizi
25. [IVO-III] partidă (de șah), -de.
26. [DTM] partită (< it. partita, de la partire „a împărți”), termen întrebuințat cu diferite sensuri în special de italieni și germani, de la sfârșitul sec. 16 până în sec. 18: 1. Echiv. cu partidă (2). 2. De la sfârșitul sec. 16 până la începutul sec. 18, una dintre denumirile pentru părțile izolate ale unei serii de variațiuni (2). ♦ Cele mai timpurii întrebuințări ale termenului se întâlnesc fie în descrierea dansurilor* (partite et passaggi di Gagliarda, la Pr. Lutij, 1589), fie la muzica instr. (Partite strumentali de Gesualdo, către 1590). 3. Începând din sec. 17, termenul a fost întrebuințat ca titlu pentru piese instr. (Froberger, 1695; diverse [...] Partite di Tocatte, Canzone, Ricercate, Alemande, Corrante, Sarabande e Gigue) sau pentru o înlănțuire de dansuri instr. În sensul suitei* (piesele pentru vl. solo de J.S. Bach, constând din trei sonate* da chiesa și trei p.). 4. Sin. cu piesă, în general (6 Parthien pt. clavecin de Muffat).
27. [DTM] partidă I. Compartiment dintr-un ansamblu (1, 2) muzical, format fie dintr-un singur interpret [în ansamblul cameral; ex.: un membru dintr-un cvartet (1)], fie din mai mulți interpreți (ex. p. vl. I dintr-o orch.). 2. Parte (2); voce (3); știmă.
28. [Argou] a pierde partida expr. a nu reuși într-o acțiune sau într-o întreprindere, a suferi un eșec.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL