1. [DEX '09] PARTITIV, -Ă, partitivi, -e, adj. (Gram.; despre forme flexionare sau despre construcții; și substantivat, n.) Care exprimă ideea de parte dintr-un întreg sau întregul din care s-a luat o parte. Genitiv partitiv. ◊ Articol partitiv = articol care se atașează la un cuvânt partitiv. – Din fr. partitif, it. partitivo.
2. [MDA2] partitiv, ~ă a [At: HELIADE, PARALELISM, II, 57/11 / Pl: ~i, ~e / E: fr partitif] 1-2 (Grm; d. părți de propoziție, de vorbire, forme flexionare sau construcții) Care exprimă ideea de (parte dintr-un întreg sau) de întreg din care s-a luat o parte. 3 (D. articole) Care se atașează la un cuvânt, dându-i sens partitiv.
3. [DEX '98] PARTITIV, -Ă, partitivi, -ve, adj. (Gram.; despre forme flexionare sau despre construcții) Care exprimă ideea de parte dintr-un întreg sau întregul din care s-a luat o parte. Genitiv partitiv. ◊ Articol partitiv = articol care se atașează la un cuvânt partitiv. – Din fr. partitif, it. partitivo.
4. [DLRLC] PARTITIV, -Ă, partitivi, -e, adj. (Gram.; despre o formă flexionară sau o construcție) Care arată întregul din care s-a luat o parte. Genitiv partitiv. ◊ (Substantivat, n.) Atribut substantival care arată întregul din care s-a luat o parte și care se exprimă prin genitiv sau prin acuzativ precedat de prepoziția «de», «dintre» etc. Prepoziția «de» se întrebuințează... la formarea partitivului. GRAM. ROM. I 354.
5. [DN] PARTITIV, -Ă adj. Care exprimă ideea de parte dintr-un întreg sau întregul din care s-a luat o parte. // s.n. Atribut substantival în genitiv sau la acuzativ precedat de o prepoziție, care arată întregul din care s-a luat o parte. [< fr. partitif, cf. lat. partitus < partiri – a împărți].
6. [MDN '00] PARTITIV, -Ă adj. (despre forme flexioane sau părți de propoziție) care exprimă ideea de parte dintr-un întreg. (< fr. partitif, it. partitivo)
7. [Șăineanu, ed. VI] partìtiv a. Gram. care deseamnă o parte dintr’un tot.
8. [Scriban] *partitív, -ă adj. (fr. partitif, d. lat. partiri, partitum, a împărți). Gram. Care arată o parte dintr’un întreg: nimenĭ dintre noĭ e o expresiune partitivă.
9. [MDA2] părțitiv a [At: SFC IV, 92 / V: ~ițiv / Pl: ~i, ~e / E: părțit + -iv] (Înv; îs) Numeral ~ Numeral fracționar.
10. [MDA2] părțițiv a vz părțitiv
11. [DOOM 3] partitiv2 s. n.
12. [DOOM 3] partitiv1 adj. m., pl. partitivi; f. partitivă, pl. partitive
13. [DOOM 2] partitiv2 s. n.
14. [DOOM 2] partitiv1 adj. m., pl. partitivi; f. partitivă, pl. partitive
15. [DTL] PARTITIV, -Ă adj. (< fr. partitif, it. partitivo, cf. lat. partitus < partiri – a împărți): în sintagma numeral partitiv (v.).
16. [DAR] părțițiv adj. m. (înv.; despre numeral) fracționar.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL