[DTM] partimento, în sec. 17 și 18, practică a improvizării* de melodii și chiar de piese complete pe baza unui bas notat (o lărgire a procedeului basului cifrat*). De asemenea, a fost intens cultivată în epoca barocului* târziu ca procedeu de instruire muzicală, p. reprezentând un exercițiu de armonie (III, 2) și de contrapunct*. Gaetano Greco, Francesco Durante, Giacomo Tritto au cultivat p.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL