1. [DEX '09] PARTICULARISM2 s. n. (Rar) Caracter intim, personal, specific al cuiva sau a ceva. – Particular + suf. -ism.
2. [DEX '09] PARTICULARISM1 s. n. Concepție ideologică și politică conform căreia se pretinde autonomia unei provincii, a unei părți dintr-un stat. – Din fr. particularisme.
3. [MDA2] particularism1 sns [At: ȘĂINEANU / E: fr particularisme] Concepție ideologică și politică conform căreia se pretinde autonomia unei provincii, a unei părți dintr-un stat.
4. [MDA2] particularism2 sn [At: SCL 1950, 247 / Pl: (rar) ~e / E: particular + -ism] (Rar) Caracter intim, personal, specific al cuiva sau a ceva.
5. [DN] PARTICULARISM2 s.n. (Liv.) Caracter intim, specific al cuiva sau a ceva. [Cf. it. particolarismo].
6. [DN] PARTICULARISM1 s.n. Tendință a unei regiuni de a-și păstra caracterele particulare. [< fr. particularisme].
7. [MDN '00] PARTICULARISM s. n. 1. caracter intim, specific. 2. interes particular, personal. 3. atitudine a unei populații, a unui grup social, a unei regiuni sau chiar a unui individ de a-și păstra caracteristicile particulare, originale, autonomia, în raport cu ansamblul din care face parte. (< fr. particularisme)
8. [DCR2] particularism s. n. (livr.) Caracterul a ceea ce este specific ◊ „Particularism și universalism.” Gaz. lit. 15 IV 66 p. 4 (din particular + -ism; cf. fr. particularisme; DEX – alt sens, DN3)
9. [Șăineanu, ed. VI] particularism n. în Germania, partidul care reclamă o independență particulară pentru fiecare din Statele diferite ale imperiului.
10. [Scriban] *particularízm n. (d. particular). Tendența de a-țĭ particulariza interesele, de a nu te solidariza cu interesu general (cum făceaŭ unele state din imperiu german): Bismarck a fost adversaru particularizmuluĭ. Teol. Doctrină după care Hristos a murit numaĭ p. ceĭ aleșĭ, nu p. toțĭ oameniĭ.
11. [DOOM 3] particularism s. n.
12. [DOOM 2] particularism s. n.
13. [IVO-III] particularism.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL