1. [DEX '09] PARPIAN, parpiani, s. m. Mică plantă erbacee cu flori dispuse în capitule albe sau roz (Gnaphalium dioicum). [Pr.: -pi-an] – Et. nec.
2. [MDA2] parpian sm [At: COTEANU, PL. 29 / V: (înv) ~ien, păr~, per~ / P: ~pi-an / Pl: ~i / E: nct] 1 Mică plantă erbacee cu flori dispuse în capitule albe care trăiește prin locuri uscate Si: (reg) floarea-patului, flocoșele, laba-mâții, lânariță, măruncă, părălei, siminoc, scânteiuță-de-munte, sunătoare-de-munte, talpa-pisicii (Antennaria dioica). 2 Plantă erbacee, cu flori în capitule roz (Gnaphalium dioicum). 3 (Bot; reg) Flocoșele (Filago arvensis). 4 (Bot; reg) Firicică (Filago germanica).
3. [DEX '98] PARPIAN, parpiani, s. m. Mică plantă erbacee cu flori dispuse în capitule albe sau roz, care crește prin locuri uscate (Gnaphalium dioicum). [Pr.: -pi-an] – Et. nec.
4. [Scriban] parpián m. (ung.). Trans. O buruĭană din familia compuselor (antennária dióica saŭ gnaphálium dióicum).
5. [MDA2] parpien sm vz parpian
6. [MDA2] părpian sm vz parpian
7. [Șăineanu, ed. VI] părpian n. Tr. plantă numită și talpa pisicii, după conformațiunea pedunculului (Antennaria dioica). [Origină necunoscută].
8. [DOOM 3] parpian (desp. -pi-an) s. m., pl. parpiani
9. [DOOM 2] parpian (-pi-an) s. m., pl. parpiani
10. [DER] parpian (parpiani), s. m. – Plantă (Gnaphalium dioicum). Origine necunoscută. Der. din mag. parlagy gyopar (Cihac, II, 520) e greu de susținut.
11. [DAR] părpian, părpiani, s.m. (reg.) V. parpian.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL