1. [DEX '09] PARPALEC, parpaleci, s. m. (Înv.) Vânzător ambulant de covrigi și de plăcinte. ♦ Epitet depreciativ dat unui (negustor) grec. ♦ (Reg.) Epitet depreciativ dat unui om care nu merită nicio considerație. – Et. nec.
2. [MDA2] parpalec sm [At: LB / V: (reg) papalete, paparec, papareț, ~ete, ~et[1], păpăreț / Pl: ~eci / E: nct] 1 (Înv) Vânzător ambulant grec, de covrigi și plăcinte. 2 (Pex) Negustor de mărunțișuri. 3 (Dep) Grec. 4 (Mol; Mun; dep) Epitet dat unei persoane de la oraș. 5 (Mun; dep; îf papalete) Epitet dat unui om prostănac, bleg. 6 (Îdt) Grataragiu.
3. [DEX '98] PARPALEC, parpaleci, s. m. (Înv.) Vânzător ambulant de covrigi și de plăcinte. ♦ Epitet depreciativ dat unui (negustor) grec. ♦ (Reg.) Epitet depreciativ dat unui om care nu merită nici o considerație. – Et. nec.
4. [DLRLC] PARPALEC, parpaleci, s. m. (Învechit) Vînzător ambulant de covrigi și de plăcinte (v. covrigar); (astăzi, rar, familiar și popular) poreclă dată unui om care nu merită considerație. Măi parpalecule, nu cumva ești. botezat de sfîntul Chirică Șchiopu, care ține dracii de păr? CREANGĂ, O. A. 189.
5. [Șăineanu, ed. VI] parpalec m. 1. plăcintar grec: mii de parpaleci și de papugii AL.; 2. (ironic) Grec: a leșinat parpalecu AL. [Cf. părpăli].
6. [Scriban] parpaléc m. (probabil, de la pronunțarea peltică a Greculuĭ. Cp. cu Cațaon). Iron. Grec.
7. [MDA2] papalete sm vz parpalec
8. [MDA2] paparec sm vz parpalec
9. [MDA2] papareț sm vz parpalec
10. [MDA2] parpalete sm vz parpalec
11. [MDA2] parpaleț[1] sm vz parpalec
12. [MDA2] păpăreț sm vz parpalec
13. [Scriban] papaléte m. (d. a păpa, p. a arăta ideĭa de slăbicĭune și dispreț, și suf. -lete). Munt. vest. Iron. Filfison, fîrțîgăŭ, om îmbrăcat orășenește. V. șulfă.
14. [DOOM 3] parpalec (negustor) (înv.) s. m., pl. parpaleci
15. [DOOM 2] parpalec (negustor) (înv.) s. m., pl. parpaleci
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL