1. [DEX '09] PAROXISM, paroxisme, s. n. Intensitate maximă, punct culminant la care ajunge o senzație, un sentiment, o stare, un proces, o acțiune în desfășurare etc. ◊ Loc. adv. Până la paroxism = în cel mai înalt grad, foarte tare. ♦ (Rar) Surescitare, tulburare extremă. – Din fr. paroxysme, germ. Paroxysmus.
2. [MDA2] paroxism sn [At: DRLU 100/28 / V: (înv) ~osi~ / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: fr paroxysme, ger Paroxysmus, it parossismo] 1 Intensitate maximă a simptomelor unei boli Si: acces, criză. 2 (Înv) Febră. 3 (Înv) Frison. 4 Punct culminant la care ajunge o senzație, un sentiment, o stare, un proces, o acțiune în desfășurare etc. 5 (Îlav) (Până) la ~ Cu intensitate maximă. 6 Surescitare extremă.
3. [DLRLC] PAROXISM s. n. 1. Intensitate maximă a unei senzații, a unui sentiment. V. culme. Larma creștea, ajunse la un fel de paroxism, cînd aproape întreg localul prinse să cînte «Gaudeamus». CAMILAR, N. n 143. Era fără îndoială un paroxism, o undă de nebunie în furia ei. CAMIL PETRESCU, U. N. 93. Loc. adv. La paroxism = în cel mai înalt grad, la cea mai mare intensitate. Pămîntul începe să tremure, o trepidație neîntreruptă, nervoasă, din clipă în clipă mai intensă, urmînd să ducă inevitabil la paroxism și la deznodămînt. BOGZA, C. O. 170. ♦ Tulburare extremă, excitare, surescitare. Patul său de paie și mîncarea cea puțin hrănitoare îl aduseseră într-o stare grozavă de paroxism și de furie, încît urla ocna de vaietele și de tînguirile lui. FILIMON, C. 304. 2. Intensitate maximă a simptomelor unei boli. V. acces, criză.
4. [DN] PAROXISM s.n. 1. Intensitate maximă a unei boli, a unui sentiment etc. ♦ Surescitare, tulburare extremă. 2. Intensificare bruscă a activității forțelor interioare ale Pămîntului, care duce la formarea munților și la modificări ale scoarței terestre. [Pl. -me, -muri. / cf. fr. paroxysme, germ. Paroxysmus, it. parossismo, gr. paroxysmos].
5. [MDN '00] PAROXISM s. n. 1. intensitate maximă a unei boli, a unui sentiment etc. ◊ surescitare, tulburare extremă. 2. intensificare bruscă a activității forțelor interioare ale Pământului, care duce la formarea munților și la modificări ale scoarței terestre. (< fr. paroxysme, germ. Paroxysmus, gr. paroxysmos)
6. [Șăineanu, ed. VI] paroxism n. 1. acces de boală: paroxismul frigurilor; 2. fig. momentul cel mai intens al unei sensațiuni ori pasiuni.
7. [MDA2] parosism sn vz paroxism
8. [Scriban] *paroxízm[1] n., pl. e (vgr. paroxysmós, d. pará, foarte, și oxýs, ascuțit. V. oxid). Med. Cel maĭ mare grad de intensitate a uneĭ boale. Fig. Paroxizmu furiiĭ, pasiuniĭ.
9. [DOOM 3] paroxism s. n., pl. paroxisme
10. [DOOM 2] paroxism s. n., pl. paroxisme
11. [IVO-III] paroxism.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL