1. [DEX '09] PAROL interj. (Franțuzism; întărește sau garantează exactitatea celor afirmate) Pe cuvânt! zău! serios! – Din fr. parole.
2. [DLRLC] PAROL interj. (Franțuzism; în limbaj pretențios) Exclamație făcută cu scopul de a garanta exactitatea celor afirmate și însemnînd: pe cuvînt, zău etc. Domnișoara exclamă ofensată: parol! Cum aș putea altfel să colportez asemenea lucruri, dacă n-aș fi văzut cu ochii mei? C. PETRESCU, Î. II 147. Îl am cadou, nene Stasache. – Da, de cadou!... -Parol! CARAGIALE, O. II 251. ◊ (Ironic și interogativ, exprimînd o neîncredere, o îndoială, o provocare) Voi încheia cît se poate mai scurt. – Parol?... Numai dacă te-i ținea de vorbă. CARAGIALE, O. I 145.
3. [MDN '00] PAROL interj. pe cuvânt! pe cinstea mea! zău! (< fr. parole)
4. [Șăineanu, ed. VI] parol! int. parolă de onoare. V. mahalagism.
5. [DOOM 3] parol interj.
6. [Argou] parol! interj. pe cuvânt!, serios!, zău așa!
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL