1. [DEX '09] PAROHIE, parohii, s. f. 1. Cea mai mică unitate administrativă bisericească; comunitate religioasă creștină condusă de un paroh; enorie; p. ext. biserica dintr-o astfel de unitate. 2. Clădire în care se află locuința și cancelaria parohului. – Din lat. parochia, germ. Parochie.
2. [MDA2] parohie sf [At: ȘINCAI, HR. II, 125/32 / V: (îrg) ~ofie, părăfie, părofie / S și: ~ochie / Pl: ~ii / E: lat parochia, ger Parochie] 1 Cea mai mică unitate administrativă bisericească. 2 (Pex) Sediu al acestei unități. 3 (Pex) Comunitate religioasă creștină care ține de această unitate administrativă bisericească. 4 (Pex) Biserică dintr-o astfel de unitate Si: (îrg; liv) materă Vz enorie. 5 (Mol; îf parofie) Porțiune de sat în care un grup de flăcăi umblă, la sărbători, cu colindul, cu plugușorul etc., rezultată în urma unei împărțiri a teritoriului între grupuri.
3. [DLRLC] PAROHIE, parohii, s. f. 1. Cea mai mică unitate bisericească administrativă; comunitate religioasă creștină, condusă de un paroh; enorie. Feciorul preotului trebuise să ia o parohie... tocmai prin Gorj, fiindcă Miron luga n-a vrut să-l primească în Amara. REBREANU, R. I 106. 2. Clădire în care se află locuința și cancelaria parohului.
4. [Șăineanu, ed. VI] parohie f. 1. enorie; 2. biserica parohiei: a merge la parohie.
5. [Scriban] *parohíe f. (ngr. parikía, vgr. paroikía, vecinătate, d. pará, alăturea, și oĭkía, locuință, după párohos îld. pároikos, paroh; mlat. paróchia îld. paróecia; it. parrochia, fr. paroisse. V. dieceză). Enorie. Biserica enoriiĭ.
6. [MDA2] parofie sf vz parohie
7. [MDA2] părăfie sf vz parohie
8. [MDA2] părofie sf vz parohie
9. [DOOM 3] parohie s. f., art. parohia, g.-d. art. parohiei; pl. parohii, art. parohiile (desp. -hi-i-)
10. [DOOM 2] parohie s. f., art. parohia, g.-d. art. parohiei; pl. parohii, art. parohiile
11. [Argou] parohie, parohii s. f. (intl.) zonă de acțiune a unei bande de hoți.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL