1. [DEX '09] PAROH, parohi, s. m. Preot care conduce o parohie (1). – Din lat. parochus, germ. Parochus.
2. [MDA2] paroh sm [At: (a. 1786) IORGA, S. D. XIII, 126 / V: (îrg) ~uș, (reg) ~of, (îvr) ~oc (A și: paroc), ~ocuș / S și: ~och / Pl: ~i / E: lat parochus, ger Parochus, mg parochus] Preot care conduce o parohie.
3. [DLRLC] PAROH, parohi, s. m. Preot care conduce o parohie. Se așezară la masă, la preotul paroh al Islazului. CAMIL PETRESCU, O. II 187.
4. [Șăineanu, ed. VI] paroh m. preot. [Gr. mod.].
5. [Scriban] pároh și paróh m. (ngr. párikos [vgr. pároikos], „vecin”, confundat cu párohos, furnisor). Primu preot al uneĭ bisericĭ, șefu eĭ. Adj. Preutu paroh.
6. [MDA2] paroc sm vz paroh
7. [MDA2] parocuș sm vz paroh
8. [MDA2] parof sm vz paroh
9. [MDA2] parohuș sm vz paroh
10. [DOOM 3] paroh s. m., pl. parohi
11. [DOOM 2] paroh s. m., pl. parohi
12. [IVO-III] paroh, -hi.
13. [DER] paroh (parohi), s. m. – Preot care conduce o comunitate de credincioși. Ngr. πάροιϰος. – Der. parohie, s. f. (cea mai mică unitate administrativă bisericească), din ngr. παροιϰιά; parohial, adj. (de parohie).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL