1. [DEX '09] PARLAMENTARE, parlamentări, s. f. Acțiunea de a parlamenta și rezultatul ei. – V. parlamenta.
2. [MDA2] parlamentare sf [At: POLIZU / Pl: ~tări / E: parlamenta] 1 Purtare de tratative cu dușmanul, în vederea încheierii unui armistițiu, a păcii, a schimbului de prizonieri etc. 2 (Udp „cu”) Purtare de tratative pentru a ajunge la o înțelegere Si: negociere. 3 Purtare de discuții în legătură cu o anumită chestiune.
3. [DN] PARLAMENTARE s.f. Acțiunea de a parlamenta și rezultatul ei; (spec.; la pl.) discuții, tratative în vederea încheierii unui acord, a unui armistițiu etc. [< parlamenta].
4. [DEX '09] PARLAMENTA, parlamentez, vb. I. Intranz. A duce tratative cu partea adversă pentru a ajunge la o înțelegere, a trata, a negocia; a discuta cu cineva despre o anumită chestiune (litigioasă). – Din fr. parlementer.
5. [DEX '09] PARLAMENTAR1, -Ă, parlamentari, -e, adj., s. m. I. Adj. 1. Care ține de parlament, privitor la parlament; din parlament. ♦ (Despre o formă de stat) Cu parlament, bazat pe parlament. 2. Conform uzanțelor din parlament; p. ext. care este de o politețe rigidă; ceremonios, protocolar. II. S. m. Membru al unui parlament. – Din fr. parlementaire, it. parlementario.
6. [DEX '09] PARLAMENTAR2, -Ă, parlamentari, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. Persoană delegată să ducă tratative. 2. Adj. Care ține de parlamentare, privitor la parlamentare. – Din fr. parlementaire, it. parlamentario.
7. [MDA2] parlamenta vi [At: BĂLCESCU, M. V. 174 / Pzi: ~tez / E: fr parlementer] 1 A duce tratative cu dușmanul, în vederea încheierii unui armistițiu, a păcii, a schimbului de prizonieri etc. 2 (Udp „cu”) A duce tratative pentru a ajunge la o înțelegere Si: a negocia, a trata. 3 (Pex; irn) A discuta cu cineva despre o anumită chestiune.
8. [MDA2] parlamentar2, ~ă [At: PIRAMIDA, 16/8 / V: (înv; 1) ~riu / Pl: ~i, ~e / E: fr parlamentaire] 1 sm Persoană delegată pentru a duce tratative de armistițiu, de pace etc. cu inamicul Si: delegat, sol, trimis. 2-4 a Care ține de acțiunea de a parlamenta (1-3). 5-7 a Privitor la acțiunea de a parlamenta (1-3). 8 a (Îs) Steag ~ Steag alb arborat de o solie.
9. [MDA2] parlamentar1, ~ă [At: CR (1830), 181/1 / V: (îvr) ~lem~ / Pl: ~i, ~e / E: fr parlementaire] 1-3 a Care aparține parlamentului (4-6). 4-6 a Privitor la parlament (4-6). 7-9 a Din parlament (4-6). 10-12 a Care are loc în parlament (4-6). 13 a (D. o formă de stat) Cu parlament (4). 14-16 a Conform uzanțelor din parlament (4-6). 17 a (Pex) Care este de o politețe riguroasă și rigidă Si: ceremonios, convențional, protocolar. 18 sf (Fam; irn) Ceartă. 19 smf Membru al parlamentului (4) Si: deputat, senator.
10. [MDA2] parlamentariu sm vz parlamentar2
11. [MDA2] parlementar, ~ă a vz parlamentar1
12. [DEX '98] PARLAMENTAR2, -Ă, parlamentari, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană delegată să ducă tratative. 2. Adj. Care ține de parlamentare, privitor la parlamentare. – Din fr. parlementaire, it. parlamentario.
13. [DLRLC] PARLAMENTA, parlamentez, vb. I. Intranz. A discuta despre o chestiune, pentru a ajunge la o înțelegere, a duce tratative. Muncitorii din stradă parlamentează. Vor să intre în sală și să țină o întrunire. PAS, Z. IV 55. Sînt în stare să parlamenteze pentru găzduirea într-un bordei de troglodiți. SADOVEANU, Z. C. 9. ♦ A avea convorbiri, a trata cu dușmanul (în vederea încheierii unui armistițiu, a păcii, a schimbului de prizonieri etc.). În a patra zi turcii încep a parlamenta. HASDEU, I. V. 162. Comandantul castelului... desperă de a se mai putea apăra și dete tristul semn că voiește a parlamenta și a se preda. BĂLCESCU, O. II 131.
14. [DLRLC] PARLAMENTAR 1, parlamentari, s. m. 1. (În unele țări) Membru al parlamentului (deputat sau senator). 2. (Învechit) Persoană delegată (de una din părți) pentru a duce cu inamicul tratative de armistițiu, de pace; sol. Parlamentarul se duse. Asaltul începu. NEGRUZZI, S. I 173.
15. [DLRLC] PARLAMENTAR2, -Ă, parlamentari, -e, adj. 1. Care ține de parlament, al parlamentului, de (sau din) parlament. Am mai identificat o persoană destul de inteligentă pentru a se lăsa convinsă. de sprijinul pe care îl poate aduce majorității parlamentare un element valoros. C. PETRESCU, A. 423. Auzim necontenit vorbindu-se de guvernul constituțional, de formele și uzanțele regimului parlamentar. KOGĂLNICEANU, S. A. 132. ◊ Dezbateri parlamentare v. dezbatere. Imunitate parlamentară v. imunitate. ♦ (Despre o formă de stat) în care puterea este deținută de parlament. În Soviete, Lenin a văzut acea formă superioară de organizare politică menită să înlocuiască republica parlamentară și să îndeplinească sarcinile dictaturii proletariatului. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 4, 2/2. 2. (Rar) Conform uzanțelor din parlament, potrivit unei politețe rigide. Îngăduiți-mi, îi spuse căminarul, cu o afectare oarecum parlamentară, să nu fiu de această părere. CAMIL PETRESCU, O. I 305.
16. [DN] PARLAMENTA vb. I. intr. A duce discuții și a face propuneri pentru a ajunge la o înțelegere. [< fr. parlementer, it. parlamentare].
17. [DN] PARLAMENTAR, -Ă adj. 1. Care aparține parlamentului, privitor la parlament, organizat pe baza unui parlament. 2. Potrivit uzanțelor admise în parlament. // s.m. Membru al parlamentului. [Cf. fr. parlementaire].
18. [MDN '00] PARLAMENTA vb. intr. a duce tratative pentru a ajunge la o înțelegere. (< fr. parlementer)
19. [MDN '00] PARLAMENTAR, -Ă I. adj. 1. referitor la parlament. ♦ regim ~ = regim al unui stat în care guvernul răspunde pentru activitatea sa în fața parlamentului. 2. potrivit uzanțelor admise în parlament. 3. referitor la acțiunea de a parlamenta. II. s. m. 1. membru al parlamentului. 2. persoană delegată, în timp de război, să ducă tratative de pace sau de armistițiu cu comandamentul inamic. (< fr. parlementaire, it. parlamentario)
20. [Șăineanu, ed. VI] parlamentà v. 1. a face și a asculta propuneri pentru încetarea ostilităților; 2. fig. a fi pe cale de înțelegere.
21. [Șăineanu, ed. VI] parlamentar a. 1. ce ține de parlament: regim parlamentar; 2. fig. conform uzurilor parlamentare, convenabil: acest limbaj nu e parlamentar. ║ m. cel ce în timp de răsboiu se prezentă inimicului cu condițiuni de pace.
22. [Scriban] *parlamentár, -ă adj. (fr. parlementaire). De parlament, al parlamentuluĭ: tradițĭunĭ parlamentare, regim parlamentar. Fig. Conform uzurilor parlamentare, convenient, politicos: cuvinte parlamentare. Propriŭ unuĭ parlamentar, unuĭ sol: steag parlamentar. Guvern parlamentar, aĭ căruĭ miniștri îs răspunzătorĭ înaintea parlamentuluĭ. S. m. Deputat orĭ senator: un parlamentar vechĭ. Sol, delegat trimes la dușman ca să propună ceva orĭ să ducă un răspuns. Adv. În mod parlamentar, convenient: a vorbi parlamentar.
23. [Scriban] *parlamentéz v. intr. (fr. parlamenter). Discut cu dușmanu relativ la o convențiune pentru predarea uneĭ cetățĭ, p. încheĭerea unuĭ armistițiŭ ș. a. Fig. Deliberez, discut pentru o înțelegere oare care: nu maĭ parlamenta atîta!
24. [DOOM 3] parlamentare s. f., g.-d. art. parlamentării; pl. parlamentări
25. [DOOM 2] parlamentare s. f., g.-d. art. parlamentării; pl. parlamentări
26. [DOOM 3] parlamenta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. parlamentez, 3 parlamentează; conj. prez. 1 sg. să parlamentez, 3 să parlamenteze
27. [DOOM 3] parlamentar adj. m., s. m., pl. parlamentari; adj. f., s. f. parlamentară, pl. parlamentare
28. [DOOM 2] parlamenta (a ~) vb., ind. prez. 3 parlamentează
29. [DOOM 2] !parlamentar adj. m., s. m., pl. parlamentari; adj. f., s. f. parlamentară, pl. parlamentare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL