1. [MDA2] pardaf sn [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~uri / E: ctm tc padavra + rom perdaf] (Mun; Olt) 1 Scândură subțire, tăiată de la marginea unui buștean Vz lătunoaie. 2-3 (Îe) A-i merge ~ul sau a (se) face ~ A (se) distruge. 4 (Îe) A face (pe cineva) ~ A certa cu asprime pe cineva. 5 (Îae) A bate. 6 (Îs) ~ de bătaie Bătaie strașnică. 7 (Îs) ~ de somn Somn adânc.
2. [Șăineanu, ed. VI] pardaf n. scândură subțire: butucii se cioplesc și se prefac în scânduri, tinichele, lăturoi, doage, pardafuri, șindilă, lați. [Metateză din turc. PADAVRA, lați].
3. [Scriban] *pardáf n., pl. urĭ (turc. pedavra, padavra, d. ngr. pétavron, leț, traversă [supt infl. luĭ perdaf]. Munt. Scîndură numită și lăturoĭ și provenită din marginea grinziĭ (decĭ are o parte curbă și una plană) saŭ și din mijlocu eĭ, dar cu marginile nenetezite.
4. [DAR] pardaf, pardafuri, s.n. (reg.; înv.) scândură subțire din butuci; lătunoi.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL