1. [DEX '09] PARAFRAZA, parafrazez, vb. I. Tranz. A expune, a reda printr-o parafrază (1); a perifraza. – Din fr. paraphraser.
2. [MDA2] parafraza vt [At: (a. 1840-1850) CAT. MAN. II, 265 / Pzi: ~zez / E: fr paraphraser] (C. i. un text, o comunicare orală etc.) A exprima prin parafraze Si: (rar) a perifraza.
3. [DLRLC] PARAFRAZA, parafrazez, vb. I. Tranz. A exprima prin alte cuvinte (și mai pe larg) conținutul unui text; a expune prin cuvinte proprii ideile unui text. La început îl vedem [pe Neculce] parafrazînd sfîrșitul cronicii lui Miron Costin. IORGA, L. I 250.
4. [DN] PARAFRAZA vb. I. tr. A exprima prin parafrază (1). ♦ A amplifica (o vorbire, o scriere etc.); a interpreta greșit, în mod tendențios, cu rea-voință. [< fr. paraphraser, it. parafrasare].
5. [MDN '00] PARAFRAZA vb. tr. a exprima prin parafrază (1). ◊ a amplifica (o vorbire, o scriere etc.). (< fr. paraphraser)
6. [Șăineanu, ed. VI] parafrazà v. 1. a face parafraze; 2. a desvolta pe larg.
7. [DEX '09] PARAFRAZĂ, parafraze, s. f. 1. Expunere, explicație etc. într-o formulare personală (și mai dezvoltată) a conținutului unui text, al unei comunicări orale etc. 2. Piesă muzicală instrumentală de virtuozitate care constituie o prelucrare liberă a unei teme cunoscute. – Din fr. paraphrase.
8. [MDA2] parafraz sn vz parafrază
9. [MDA2] parafrază sf [At: DRLU / V: (înv) parafraz sn (S și: ~as; Pl: ~uri) / Pl: ~ze / E: fr paraphrase] 1 Exprimare, expunere într-o formulare personală, amplificată, dezvoltată, a ideilor dintr-un text, dintr-o comunicare orală etc. 2-3 (Text scris sau) comunicare orală formulat(ă) prin parafraze (1). 4 (Muz) Piesă instrumentală de virtuozitate care constituie o prelucrare liberă a unei teme muzicale cunoscute.
10. [DLRLC] PARAFRAZĂ, parafraze, s. f. 1. Expunere prin cuvinte proprii (și în mod dezvoltat) a ideilor unui text. 2. (Muz.) Prelucrare cu caracter de improvizație liberă a unei teme împrumutate dintr-o altă operă muzicală.
11. [DN] PARAFRAZĂ s.f. 1. Explicație mai largă și într-o formulare personală a unui text dat. ♦ Imitație (în versuri) a unui text, amplificată față de original. 2. Compoziție muzicală care constituie o prelucrare cu caracter liber a unei teme muzicale luate din altă operă. [Cf. fr. paraphrase, it. parafrasi, lat., gr. paraphrasis < para – alături, phrasis – fel de a vorbi].
12. [MDN '00] PARAFRAZĂ s. f. 1. explicație mai largă și într-o formulare personală a unui text dat. 2. imitație (în versuri) a unui text, amplificată față de original. ◊ (peior.) comentariu verbios și difuz. 3. compoziție muzicală, prelucrare cu caracter liber, de pură virtuozitate, a unei teme luate din altă operă. (< fr. paraphrase, lat., gr. paraphrasis)
13. [Șăineanu, ed. VI] parafrază f. 1. explicare desvoltată a unui text; 2. expresiune difuză.
14. [Scriban] *parafráză f., pl. e (vgr. paráphrasis. V. rază). Explicațiune saŭ traducere maĭ amplă însă de cît textu. Fig. Discurs, scriere lungă și difuză. Fam. Interpretare răutăcĭoasă.
15. [Scriban] *parafrazéz v. tr. (d. parafrază; fr. paraphraser). Fac parafraza unuĭ text. Fig. Amplific, dezvolt povestind.
16. [DOOM 3] parafraza (a ~) (lit.) (desp. -ra-fra-) vb., ind. prez. 1 sg. parafrazez, 3 parafrazează; conj. prez. 1 sg. să parafrazez, 3 să parafrazeze
17. [DOOM 2] parafraza (a ~) (lit.) (-ra-fra-) vb., ind. prez. 3 parafrazează
18. [DOOM 3] parafrază (lit.) (desp. -ra-fra-) s. f., g.-d. art. parafrazei; pl. parafraze
19. [DOOM 2] parafrază (lit.) (-ra-fra-) s. f., g.-d. art. parafrazei; pl. parafraze
20. [IVO-III] parafrază, -ze.
21. [DTM] parafrază (< gr. παράφρασις [paraphrasis], „descriere”; fr. paraphrase), lucrare muzicală bazată pe teme cunoscute (de obicei aparținând altui compozitor decât autorul p.), cu pasaje de pură virtuozitate (de ex. p. de concert). În creația lui Listz și a contemporanilor săi, p. erau improvizații* de concert pe teme* din opere* la modă (Rossini, Weber, Wagner, Verdi, Gounod, Meyerbeer, Auber etc.). V. fantezie (2), citat muzical.
22. [DFS] parafrază v. perifrază.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL