1. [DEX '09] PARODONȚIU s. n. (Anat.) Complex morfologic funcțional care asigură fixarea dinților în osul maxilar. ◊ Parodonțiu moale = țesut marginal moale, cu formațiuni fibroase, care înconjoară dintele și alvelola dentară; țesut parodontal. Parodonțiu osos = porțiune osoasă în care sunt săpate alveolele dentare și pe care se inserează parodonțiul moale. – Din germ. Parodontium.
2. [MDA2] parodonțiu[1] sn [At: DN3 / P: ~țiu / Pl: ~ii / E: ger Parodontium] (Atm) 1 Complex morfologic funcțional care asigură fixarea dinților în osul maxilar. 2 (Îs) ~ moale Țesut marginal moale, cu formațiuni fibroase, care înconjoară dintele și alveola dentară. 3 (Îs) ~ osos Porțiune osoasă în care sunt săpate alveolele dentare și pe care se inserează parodonțiul moale.
3. [DEX '98] PARODONȚIU s. n. (Anat.) Complex morfologic funcțional care asigură fixarea dinților în osul maxilar. ◊ Parodonțiu moale = țesut marginal moale, cu formațiuni fibroase, care înconjură dintele și alvelola dentară; țesut parodontal. Parodonțiu osos = porțiune osoasă în care sunt săpate alveolele dentare și pe care se inserează parodonțiul moale. – Din germ. Parodontium.
4. [DN] PARODONȚIU s.n. Patul în care sunt fixați dinții în osul maxilar. [Pron. -țiu, var. paradențiu s.n. / < germ. Parodontium].
5. [MDN '00] PARODONȚIU s. n. ansamblu de țesuturi în care sunt fixați dinții în osul maxilar; parodont. (< germ. Parodontium)
6. [MDA2] paradențiu sn vz parodonțiu[1]
7. [DN] PARADENȚIU s.n. v. parodonțiu.
8. [DOOM 3] parodonțiu [iu pron. ĭu] (desp. pa-ro-/par-o-) s. n., art. parodonțiul
9. [DOOM 2] !parodonțiu [țiu pron. țĭu] (pa-ro-/par-o-) s. n., art. parodonțiul
10. [DE] PARODÓNT (PARODÓNȚIU) (< engl.) s. n. Țesut de susținere a dintelui alcătuit din ciment desmodont, os alveolar și gingie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL