1. [DEX '09] PARADIAFONIE s. f. Trecere nedorită a semnalelor de pe un canal pe altul la sisteme audio cu două sau mai multe canale; diafonie. [Pr.: -di-a-] – Din fr. paradiaphonie.
2. [MDA2] paradiafonie sf [At: DN3 / P: ~di-a~ / Pl: ~ii / E: fr paradiaphonie] 1 Trecere nedorită a semnalelor de pe un canal pe altul la sistemele audio cu două sau mai multe canale. 2 (Spc) Percepție în receptorul unui circuit telefonic a convorbirii dintr-un alt circuit Si: diafonie.
3. [DN] PARADIAFONIE s.f. Percepție în receptorul unui circuit telefonic a convorbirii dintr-un alt circuit. [Pron. -di-a-, gen. -iei. / < fr. paradiaphonie].
4. [MDN '00] PARADIAFONIE s. f. percepție în receptorul unui circuit telefonic a convorbirii dintr-un alt circuit. (< fr. paradiaphonie)
5. [DOOM 3] paradiafonie (desp. -di-a-) s. f., art. paradiafonia, g.-d. paradiafonii, art. paradiafoniei
6. [DOOM 2] paradiafonie (-di-a-) s. f., art. paradiafonia, g.-d. paradiafonii, art. paradiafoniei
7. [DE] PARADIAFONÍE (< fr.) s. f. Diafonie percepută în receptorul unui circuit (perturbat), a convorbirii dintr-un alt circuit (perturbator), când se ascultă pe circuitul perturbator la același capăt al liniei unde se vorbește pe circuitul perturbator.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL