1. [DEX '09] PARABIOZĂ, parabioze, s. f. 1. (Med.) Pierdere a conductibilității normale a unui nerv. 2. Stare a unui organism aflat la limita de jos a condițiilor vitale. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. parabiose.
2. [MDA2] parabioză sf [At: DEX2 / P: ~bi-o~ / Pl: ~ze / E: fr parabiose] 1 (Med) Pierdere a conductibilității normale a unui nerv. 2 Stare a unui organism aflat la limita de jos a condițiilor vitale.
3. [DN] PARABIOZĂ s.f. (Biol.) 1. Pierdere a conductibilității normale a unui nerv. 2. Stare a unui organism aflat în limita condițiilor vitale. [Pron. -bi-o-. / < fr. parabiose, cf. gr. para – alături, bios – viață].
4. [MDN '00] PARABIOZĂ s. f. (biol.) 1. situație în care doi indivizi sunt legați între ei prin naștere. 2. grefă în care doi indivizi sunt uniți artificial printr-o circulație sangvină comună, pentru observații fiziologice. 3. pierdere a conductibilității normale a unui nerv ca urmare a unei vătămări locale. 4. stare a unui organism la limita condițiilor vitale. (< fr. parabiose)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL