Definiție și ce înseamnă paprica

1. [MDA2] paprica vt [At: ALR I, 733/333 / V: pop~ (Pzi și: popric) / Pzi: ~chez / E: paprică] 1-2 (Trs; Mar) A condimenta cu boia de ardei iute.

2. [DEX '09] PAPRICĂ, (1) paprici, s. f. (Reg.) 1. (Bot.) Ardei. 2. Boia de ardei. [Acc. și: paprică] – Din magh. paprika.

3. [MDA2] paprică sf [At: LB / V: pop~ / A și: ~rică / Pl: ~ici, ~ice / E: mg paprika] 1 (Trs; șîc ~-verde, ~-roșie) Ardei (Capsicum annuum). 2 (Prc) Fruct comestibil, de culoare roșie, al acestei plante, folosit ca aliment sau condiment. 3 (Trs) Boia de ardei. 4-5 (Mol) Papricaș (1-2).

4. [MDA2] poprica v vz paprica

5. [MDA2] poprică sf vz paprică

6. [DLRLC] PAPRICĂ s. f. 1. (Transilv.) Ardei. 2. Boia de ardei. Niște hartane de slană crudă, tăvălită prin sare și prin paprică. C. PETRESCU, R. DR. 131. – Accentuat și: paprică.

7. [Șăineanu, ed. VI] ardeiu m. plantă originară din Brazilia, al cării fruct roșu aprins și cu gust arzător se întrebuințează în bucătărie ca salată și ca condiment (Capsicum annuum): ardeiul se numește în Mold. pipăruș și în Tr. paprică. [Nume tras din verbul a arde, din cauza gustului său înțepător (v. usturoiu)].

8. [Șăineanu, ed. VI] paprică f. 1. Tr. ardeiu (măcinat); 2. Mold. papricaș: am mâncat paprică ungurească AL. [Ung. PAPRIKA].

9. [Scriban] páprică f., pl. ĭ (ung. sîrb. ceh. paprika, d. lat. piper, piper. V. piparcă). Trans. Ardeĭ roș. Papricaș. V. gulaș.

10. [DOOM 3] paprică (reg.) (desp. pa-pri-) s. f., g.-d. art. papricii; pl. paprici

11. [DOOM 2] paprică (reg.) (pa-pri-) s. f., g.-d. art. papricii; pl. paprici

12. [DER] paprică s. f. (Trans.) Ardei, boia roșie de ardei. Mag. paprika (Cihac, II, 242). – Der. papricaș, s. n. (tocană cu mult ardei, după obicei unguresc), din mag. paprikás.

13. [DAR] paprica, paprichez, vb. I (reg.) a pune boia de ardei.

14. [DRAM 2021] popricá, v.t. (reg) 1. A condimenta mâncarea cu ardei. 2. (fig.) A certa pe cineva: „Tare rușine i-o fo' că l-o popricat în fața oamenilor” (Faiciuc, 2008: 765). – Din poprică „ardei iute”.

15. [DRAM 2015] poprica, vb. tranz. – (reg.) A condimenta. – Din poprică „ardei iute”.

16. [DRAM 2015] poprică, poprici, s.f. – (reg.; bot.) Ardei (Capsicum annuum L.). Pipăruș, chipăruș (Borza, 1968). – Var. a lui paprică (< magh. paprika) (MDA).

17. [DRAM] poprică, poprici, s.f. – (bot.) Ardei (Capsicum annuum L.). Pipăruș, chipăruș (Borza 1968). – Din magh. paprika.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] PEDALIZARE, pedalizări, s. f. Procedeu de amplificare și de reducere a sonorității […]
1. [DEX '09] PEDANTERIE, pedanterii, s. f. Pedantism. – Din fr. pédanterie. 2. [MDA2] pedanterie […]
1. [MDA2] peripleurită sf [At: DN3 / P: ~ple-u~ / Pl: (rar) ~te / E: […]
1. [MDA2] periplegie sf [At: CORNEA, E. I, 63/22 / P: ~gi-e / V: (înv) […]
1. [DEX '09] PERIPLIZON, periplizoane, s. n. (Înv.; în expr.) A lua (pe cineva sau […]
1. [MDA2] periplocat s [At: (a. 1822) GÁLDI, M. PHAN. 226 / Pl: nct / […]
1. [DEX '09] PERIPLU, periple, s. n. Călătorie lungă pe mări și oceane; călătorie lungă […]
1. [MDA2] peripneumonic, ~ă a, smf [At: DN3 / P: ~pne-u~ / Pl: ~ici, ~ice […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro