1. [DEX '09] PAPIRUS, (2) papirusuri, s. n. 1. Plantă erbacee acvatică cu tulpina formată din foițe membranoase, care crește mai ales în Delta Nilului și în Africa Centrală (Cyperus papyrus). 2. Material sub formă de foiță, prelucrat din tulpina acestei plante, pe care se scria în Antichitate. ♦ Vechi manuscris pe un astfel de material. – Din lat., fr. papyrus.
2. [MDA2] papirus sn [At: CARAGIALE, O. III, 78 / Pl: ~uri / E: lat papyrus, fr papyrus] 1 Plantă erbacee acvatică, cu tulpina formată din foițe membranoase, care crește mai ales în Delta Nilului și în Africa centrală Si: (îvr) papir (8) (Cyperus papyrus). 2 Material sub formă de foiță, fabricat din tulpina papirusului (1), pe care se scria în Antichitate Si: (îvr) papir (9). 3 Manuscris pe papirus (1).
3. [DEX '98] PAPIRUS, papirusuri, s. n. 1. Plantă erbacee acvatică cu tulpina formată din foițe membranoase, care crește mai ales în Delta Nilului și în Africa Centrală (Cyperus papyrus). 2. Material sub formă de foiță, prelucrat din tulpina acestei plante, pe care se scria în antichitate. ♦ Vechi manuscris pe un astfel de material. – Din lat., fr. papyrus.
4. [DLRLC] PAPIRUS, (1) papiruși, s. m., (2) papirusuri, s. n. 1. Plantă acvatică cu tulpina formată din foițe membranoase, care crește în mlaștinile din Abisinia, Egipt etc. 2. Material fabricat din tulpina acestei plante, pe care se scria în vechime (mai ales în Egipt) și în evul mediu, pînă la răspîndirea hîrtiei. ♦ Manuscris pe un astfel de material. A descifra un papirus.
5. [DN] PAPIRUS s.n. Plantă erbacee acvatică din a cărei tulpină membranoasă se scoteau niște foițe, folosite în antichitate și în evul mediu pentru a se scrie pe ele; foiță, foaie obținută dintr-o asemenea plantă. ♦ Manuscris scris pe astfel de foi. [Pl. -suri. / < fr., lat. papyrus, cf. gr. papyros].
6. [MDN '00] PAPIRUS s. m. 1. plantă erbacee acvatică din a cărei tulpină membranoasă se scoteau niște foițe, folosite în antichitate și în evul mediu pentru a se scrie pe ele. 2. foiță din papirus (1). 3. manuscris, text scris pe papirus (2). (< fr., lat. papyrus, gr. papyros)
7. [Șăineanu, ed. VI] papir(us) m. 1. un fel de trestie din Egipt cu cotorul triangular; 2. foaie de scris din cotorul acestei plante: să-i dai papirul ăsta chiar astă dimineață AL.; 3. cărți scrise pe papirus.
8. [DEX '09] PAPIR, papire, s. n. (Reg.) Hârtie. ♦ Foaie de hârtie scrisă; spec. scrisoare. – Din germ. Papier, magh. papír.
9. [MDA2] papir sn [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~ă sf, ~os (A: nct), ~rușe sfp (A: nct), păp~, păpiros[1] (A: nct)[2], păpiruș (A: nct)[3], piporos (A: nct), popiros (A și: popiroș), popiroș (A și: popiroș), popiruș (A și: popiruș), popirușă sf / Pl: ~re și (rar) ~uri / E: ger Papier, mg papir, papirós] 1 (Reg) Hârtie. 2 Foaie de hârtie scrisă. 3 (Spc) Scrisoare. 4 (Trs) Registru. 5 Foiță de țigară. 6 (Trs; Mar) Carton. 7 (Trs; Mar) Mucava. 8 (Trs; lpl; îf papirușe) Specie de nuci cu coaja foarte subțire. 9 (Bot; înv) Papirus (1) (Cyperus papyrus). 10 (Îvr) Papirus (2).
10. [MDA2] papiră sf vz papir
11. [MDA2] papiros sn vz papir
12. [MDA2] papirușe sfp vz papir
13. [MDA2] păpir sn vz papir
14. [MDA2] păpiros sn vz papir
15. [MDA2] păpiruș sn vz papir
16. [MDA2] piporos[1] sn vz papir
17. [MDA2] piporuj[1] sn vz papir
18. [MDA2] piporuș[1] sn vz papir
19. [MDA2] poapir[1] sn vz papir
20. [MDA2] popir[1] sn vz papir
21. [MDA2] popirâș[1] sn vz papir
22. [MDA2] popiros sn vz papir
23. [MDA2] popiroș sm vz papir
24. [MDA2] popiruș sn vz papir
25. [MDA2] popirușă sf vz papir
26. [Scriban] *papír m. (lat. papýrus, vgr. pápyros. V. papură, papetier). Un fel de rogoz din al căruĭ cotor vechiĭ Egiptenĭ scoteaŭ o scoarță care le servea ca hîrtie de scris. S. n., pl. e și urĭ. Foaĭe de scoarță de papir. Manuscript pe papir: a descifra un papir. – Uniĭ zic papirus, pl. papirusurĭ. V. ciperaceŭ.
27. [DOOM 3] papirus1 (material) s. n., (manuscrise) pl. papirusuri
28. [DOOM 3] !papirus2 (plantă) s. m., pl. papiruși
29. [DOOM 2] papirus2 (material pentru scris) s. n., (manuscrise) pl. papirusuri
30. [DOOM 2] papirus1 (plantă) s. m.
31. [MDO] papirus
32. [DOOM 3] papir (hârtie) (reg.) s. n., pl. papire
33. [DOOM 2] papir (foaie de hârtie scrisă) (reg.) s. n., pl. papire
34. [DE] PAPÍRUS (< fr., lat.) s. n. Plantă erbacee higrofită din Africa tropicală și subtropicală, din familia ciperaceelor, înaltă de peste 1 m (Cyperus papyrus). Folosită și ca plantă ornamentală, pe malul lacurilor artificiale sau naturale. ♦ Material pentru scris, obținut de egipteni și romani din tulpina acestei plante; document scris pe un astfel de material. Date la care a început fabricarea p. este situată la c. 3500 î. Hr. Unul dintre cele mai vechi manuscrise egiptene, complet și datat, este Papyrus Prisse, culegere de maxime scrise cu cerneală roșie și neagră în milen. 3 î. Hr. În Grecia a pătruns doar în sec. 6 î. Hr., răspândindu-se apoi în toată lumea greco-romană; din sec. 4 î. Hr. a început să fie înlocuit treptat cu pergamentul. A fost totuși folosit prin cancelarii până în sec. 10-11, ca suport pentru acte, diplome, scrisori.
35. [Argou] curpapir, s. n. invar. (vulg.) (sul de) hârtie igienică.
36. [DAR] papir, papire, s.n. (reg.) 1. hârtie; foaie de hârtie scrisă; scrisoare. 2. condică, registru. 3. (înv.) trestie din Egipt; papirus.
37. [DRAM 2021] papír, papire, s.n. (reg.) 1. Hârtie: „Din originalul scris pe papir prevăzut cu sigil imprimat…” (Mihaly, 1900: 520; dipl. 218, la note). 2. Scrisoare. 3. Registru. – Din germ. Papier, magh. papír, papirós (DEX, MDA), cf. lat. papyrus, vgr. papyros (Scriban).
38. [DRAM 2015] papir, papire, s.n. – (reg.) 1. Hârtie. 2. Scrisoare. 3. Registru. – Din germ. Papier, magh. papír, papirós (DEX, MDA), cf. lat. papyrus, vgr. papyros (Scriban).
39. [DRAM 2015] popiroș, popiroașe, (poptiroș, poptir), s.n. – (reg.) Hârtie: „...le-o dzâs lor că vre să să uite numa la poptiroș...” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 153); „Pune fărina p-on poptir” (Memoria, 2001: 25). – Din magh. papir (< lat. papyrus, prin interm. germ. Papier) (MDA).
40. [DRAM] papir, -e, s.n. – 1. Hârtie. 2. Scrisoare. 3. Registru. 4. Carton. 5. Mucava. – Din germ. Papier, magh. papír, papirós (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL