1. [MDA2] papalugă2 sf vz paparugă1
2. [DLRLC] PAPALUGĂ s. f. 1. Termen cu care se denumește o femeie urîtă, înaltă, slabă, deșirată; pocitanie. Piei din ochii mei, papalugă! ALECSANDRI, T. 643. 2. (În superstiții) Stafie, arătare. Noaptea... toate stihiile năpădesc pe mine... pînă și papaluga, pînă și turca. ALECSANDRI, T. 616.
3. [DLRM] PAPALUGĂ s. f. 1. Termen cu care se denumește o femeie urîtă, înaltă și slabă. 2. (În superstiții) Stafie, arătare. – Din papaludă + paparugă.
4. [Șăineanu, ed. VI] papalugă f. Mold. 1. paparudă: pe când poporul primblă prin sate o papalugă AL.; 2. fam. pocitanie: papalugă sunt ca s’o spariu? AL. [V. paparudă].
5. [DEX '09] PAPARUGĂ, paparuge, s. f. (Entom.; reg.) Buburuză. – Et. nec.
6. [MDA2] paparudă2 sf vz paparugă1
7. [MDA2] paparugă1 sf [At: MARIAN, INS. 107 / V: ~alugă, ~udă, păparuză, păpăluză, păpărudă, păpăr~, păpărujă (Pl: ~ji), păpăruză, peperuge sfp, pipiliu~[1], pipirig sm, pipirigă, pipirujă / Pl: ~ge / E: cf păpăruie1, păpăruță2, buburuză] (Ent; reg; șîs păpăr~ lungăreață) Buburuză (Coccinella septempunctata).
8. [MDA2] păparuză sf vz paparugă1
9. [MDA2] păpăluză sf vz paparugă1
10. [MDA2] păpărudă2 sf vz paparugă1
11. [MDA2] păpărugă2 sf vz paparugă1
12. [MDA2] păpărujă sf vz paparugă1
13. [MDA2] păpăruză sf vz paparugă1
14. [MDA2] peperuge sf vz paparugă1
15. [MDA2] pipiliugă sf vz paparugă1
16. [MDA2] pipirig3 sm vz paparugă1
17. [MDA2] pipirigă4 sf vz paparugă1
18. [MDA2] pipirujă sf vz paparugă1
19. [DLRLC] PAPARUGĂ, paparuge, s. f. Buburuză.
20. [Șăineanu, ed. VI] babaruga f. numele bihorean al paparudei. [Banat paparuga (v. paparuda)].
21. [DOOM 3] paparugă (insectă) s. f., g.-d. art. paparugei; pl. paparuge
22. [DOOM 2] paparugă (insectă) s. f., g.-d. art. paparugei; pl. paparuge
23. [DAR] papalugă, papalugi, s.f. (reg.) 1. paparudă. 2. (fam.) pocitanie. 3. (deprec.) persoană înaltă și foarte slabă.
24. [DRAM 2015] păpăruză, păpăruze, s.f. – (reg.; zool.) Buburuză (Coccinella septempunctata): „Când copiii află o buburuză, care la noi se cheamă păpăruză, se ia în palmă și se sucește astfel palma până ce se urcă pe degetul arătător, în timp ce i se descântă să zboare: Păpăruză, ruză / Încătrău-i zbura / Acolo m-oi însura/mărita” (Calendar, 1980: 60-61). ♦ (onom.) Păpăruză, nume de familie în Maramureș. – Cf. paparugă, buburuză (MDA).
25. [DRAM] păpăruză, -e, s.f. – Buburuză (Coccinella septempunctata): „Când copiii află o buburuză, care la noi se cheamă păpăruză, se ia în palmă și se sucește astfel palma până ce se urcă pe degetul arătător, în timp ce i se descântă să zboare: Păpăruză, ruză / Încătrău-i zbura / Acolo m-oi însura/mărita” (Calendar 1980: 60-61). – Cf. paparugă, buburuză.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL