1. [DEX '09] PAPAGAL, papagali, s. m. 1. Nume dat mai multor păsări tropicale arboricole, cu ciocul mare și încovoiat, cu pene felurit și viu colorate, care, dresate, pot repeta sunete articulate. ◊ Expr. (Fam.) A avea papagal = a vorbi mult (și convingător), a fi bun de gură. ◊ Compus: papagal-țigănesc = stăncuță; papagal-de-brazi = forfecuță. ♦ Epitet dat unei persoane care repetă mecanic părerile sau cuvintele altuia. ♦ Fig. (Fam. și peior.) Gură (ca organ al vorbirii). 2. Clește cu dinți, folosit la lucrările de montare sau de reparare a țevilor. – Din ngr. pap(p)aghál(l)os, it. pappagallo.
2. [MDA2] papagal sm [At: FL. D. (1680), 84v/5 / V: (îrg) ~ai, ~aie sf, păpăgai, (reg) ~lă sf, (îvr) ~lo / Pl: ~i / E: ngr παπ(π)αγάλ(λ)ος, it pappagallo, ger Papagei] 1-3 Păsări arboricole cățărătoare, caracteristice zonelor tropicale, cu ciocul mare și încovoiat, cu pene felurit și viu colorate, care, dresate, pot imita vorbirea omului (Ara macao, Psittacus erythacus și Palaeornis torquata). 4-5 (Fam; îe) A avea ~ A vorbi mult (și convingător). 6 (Fig) Persoană care repetă mecanic părerile sau cuvintele altuia. 7 (Orn; reg; îc) ~-țigănesc Stăncuță (Coloeus monoedula). 8 (Orn; reg; îc) ~-de-brazi Forfecuță (Loxia). 9 Clește cu dinți, folosit la lucrările de montare sau de reparare a țevilor. 10 (Olt; îf papagaie) Ciocan pneumatic de abataj. 11 (Reg; îf papagală) Plantă nedefinită mai îndeaproape.
3. [DEX '98] PAPAGAL, papagali, s. m. 1. Nume dat mai multor păsări tropicale cățărătoare, cu ciocul mare și încovoiat, cu pene felurit și viu colorate, care, dresate, pot repeta sunete articulate. ◊ Expr. (Fam.) A avea papagal = a vorbi mult (și convingător), a fi bun de gură. ◊ Compus: papagal-țigănesc = stăncuță; papagal-de-brazi = forfecuță. ♦ Epitet dat unei persoane care repetă mecanic părerile sau cuvintele altuia. ♦ Fig. (Fam. și peior.) Gură (ca organ al vorbirii). 2. Clește cu dinți, folosit la lucrările de montare sau de reparare a țevilor. – Din ngr. pap(p)aghál(l)os, it. pappagallo.
4. [DLRLC] PAPAGAL, papagali, s. m. 1. Pasăre tropicală din grupa agățătoarelor, cu ciocul gros și încovoiat, cu pene felurit și viu colorate și care, dresată, imită vorba omului. Papagalul exclamă disprețuitor și gutural: – Moșneag țicnit! C. PETRESCU, Î. II 122. Povestesc ca papagalii mii de glume și povești, Fără ca să le priceapă. EMINESCU, O. 1157. Lăsînd a sa colivie, In pădure vru să vie Papagalu-a se plimba. ALEXANDRESCU, M. 289. ◊ Expr. (Familiar) A avea papagal = a fi bun de gură. ◊ Compus: papagal-țigănesc = (popular) ceucă. 2. Fig. Persoană care repetă mecanic părerile sau cuvintele altora. Credem că-i putem împărți în pesimiști sinceri și în pesimiști papagali. GHEREA, ST. CR. I 257. 3. Clește cu dinți, pentru țevi. – Variantă: papagai (ȚICHINDEAL, F. 293) s. m.
5. [DN] PAPAGAL s.m. 1. Pasăre tropicală cu ciocul gros și încovoiat, cu pene viu colorate, care poate emite sunete asemănătoare graiului omului. 2. (Fig.) Om care repetă mecanic părerile sau vorbele altuia. 3. Clește cu dinți folosit în lucrările de montare și de reparare a țevilor. [< it. pappagallo].
6. [MDN '00] PAPAGAL s. m. pasăre din zonele tropicale, cu penajul viu colorat și ciocul gros și încovoiat. ◊ epitet dat cuiva care repetă mecanic părerile sau cuvintele altuia. (< ngr. pap/p/agal/l/os, it. papagallo)
7. [Șăineanu, ed. VI] papagal m. 1. pasere verde din America, cu ciocul gros și încovoiat, imită ușor glasul și vorbele omului; papagal țigănesc, cioară; 2. cel ce vorbește fără a ști ce spune.: [Gr. mod. (din it. pappagallo)].
8. [Scriban] papagál m., pl. lĭ (it. pappagallo, sp. pg. papagavo, pv. papagai, vfr. papegai, d. ar. babbaghâ; turc. papaghai, papaghan, ngr. papagállos și papagás, rus. papugáĭ, germ. papagei, ung. papagaly, cuv. de origine din țările tóride, introdus la noĭ de italienĭ, ca și struț). O pasăre agățătoare care se distinge pin ușurința cu care imită vocea omuluĭ și a altor animale. Fig. Iron. Persoană care repetă ce a zis altu și care nu exprimă nicĭ o ideĭe proprie. Persoană cu nasu ca cĭocu papagaluluĭ (V. tapir). Papagal țigănesc (Iron.), cĭoară. – Papagaliĭ aŭ penele verzĭ, dar sînt și speciĭ cu penele cenușiĭ, roșiĭ și alt-fel. Aŭ cĭocu foarte încovoĭat și puternic și se servesc de el la cățărat. Patria lor e vestu Africiĭ, sudu Asiiĭ, insulele Sonde și America de Sud. – La Cant. și -gáĭe, f.
9. [MDA2] papagai sm vz papagal
10. [MDA2] papagaie sf vz papagal
11. [MDA2] papagală sf vz papagal
12. [MDA2] papagalo sm vz papagal
13. [MDA2] păpăgai sm vz papagal
14. [CADE] ȚIGĂNESC I. adj. 1 De Țigan, privitor la Țigani: traiu ~; neamul ~; limbă țigănească; cinste țigănească 👉 CINSTE4 ¶ 2 🐦 PAPAGAL- ~ = CIOARĂ; – PASĂRE-ȚIGĂNEASCĂ = CODOBATURĂ ¶ 3 🐟 PEȘTE-ȚIGĂNESC1 = AVAT; – PEȘTE-ȚIGĂNESC2 = PĂLĂMIDĂ-DE-BALTĂ. II. ȚIGĂNEASCĂ sf. Un fel de horă ce se joacă în Dobrogea (P.PRV.).
15. [DLRLC] PAPAGAI s. m. v. papagal.
16. [DOOM 3] papagal s. m., pl. papagali
17. [DOOM 2] papagal s. m., pl. papagali
18. [DOOM 2] !papagal-de-brazi (pasăre) s. m., pl. papagali-de-brazi
19. [DOOM 3] papagal-de-brazi (pasăre) s. m., pl. papagali-de-brazi
20. [DOOM 3] papagal-țigănesc (pasăre) s. m., pl. papagali-țigănești
21. [DOOM 2] !papagal-țigănesc (pasăre) s. m., pl. papagali-țigănești
22. [DER] papagal (papagali), s. m. – 1. Nume de pasăre viu colorată care poate imita limbajul uman. – 2. (Arg.) Gură, plisc. – Mr. papagal. It. pappagallo, ven. papagal, prin intermediul ngr. παπαγάλλος, cf. alb., bg., sb. papagal, tc. papagan, mag. papagaly. – Der. papagalic, adj. (de papagal); papagalicește, adv. (mecanic); papagalicesc, adj. (de papagal); papagaliza, vb. (a învăța mecanic, fără a asimila); papagalism, s. n. (psitacism), cf. it. pappagallismo.
23. [DE] PAPAGÁL (< ngr., it.) s. m. 1. Denumire dată mai multor specii de păsări tropicale arboricole, cățărătoare, cu ciocul gros, încovoiat și cu penaj viu colorat din ordinul psitaciformelor, familia psitacidelor. Unele specii, dresate (ex. Ara macao, Palaeornis torquata), pot reproduce diferite cuvinte. Se hrănesc îndeosebi cu fructe și semințe. Multe specii sunt considerate periclitate, luându-se măsuri pentru ocrotirea lor (în special pentru combaterea traficului ilegal, de mare amploare, din țările tropicale către amatorii din America de Nord și Europa Occidentală). ♦ Fig. Persoană care repetă mecanic cuvintele sau părerile cuiva. ◊ Expr. A avea papagal = a fi bun de gură. 2. (TEHN.) Clește cu dinți, folosit la lucrările de montare sau de reparare a țevilor.
24. [Argou] papagal, papagali s. m. 1. om naiv / credul 2. gură 3. talent oratoric
25. [Argou] a avea papagal expr. a vorbi mult și, în aparență, competent
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL