1. [DEX '09] PANTOF, pantofi, s. m. Încălțăminte de stradă din piele, din materiale sintetice sau din pânză, care acoperă laba piciorului până la gleznă. – Din germ. Pantoffel.
2. [MDA2] pantof sm [At: IORGA, S. D. VIII, 8 / V: (reg) ~flă (Pl: ~le) sf, ~flu / Pl: ~i / E: ger Pantoffel] 1 Încălțăminte de stradă care acoperă laba piciorului până la gleznă Si: papuc, (reg) jumătăți Vz condur, iminei. 2 (Înv; îe) A sta sub ~ul cuiva A fi sub autoritatea cuiva Si: a fi sub papuc1 (3). 3 (Reg) Papuc1 (2). 4 (Bot; reg; îc) ~ul-doamnei Blabornic (Cypripedium calceolus). 5 (Bot; reg; îc) ~ii-doamnei Papucul1(18)-doamnei (Impatiens roylei).
3. [DLRLC] PANTOF, pantofi, s. m. Încălțăminte de piele sau de pînză, care acoperă piciorul numai pînă la gleznă. Ieși din cameră în pantofi cu talpa moale. C. PETRESCU, C. V. 49. Și iată, ca-n atîtea rînduri, Ai devenit sentimental, Privind cu ochii duși pe gînduri Pantoful delicat de bal. TOPÎRCEANU, B. 66. Pantofii de pîslă parcă nu duceau pe nimenea, așa de puțin zgomot făceau. ANGHEL-IOSIF, C. L. 75.
4. [Șăineanu, ed. VI] pantof m. încălțăminte ce nu acopere tot piciorul și se întrebuințează mai mult în casă. [Bulg. PANTOF = nemț. PANTOFFEL].
5. [Scriban] *pantóf m. (germ. pantoffel, it. pantófola [d. mgr. pantófellon, tot de plută], fr. pantoufle, sp. pantofla; rus. túfelĭ, bg. pantof). Un fel de încălțăminte ușoară maĭ mică decît gheata, de umblat pin casă orĭ de purtat vara (papucĭ maĭ boĭereștĭ).
6. [MDA2] pantoflă sf vz pantof
7. [MDA2] pantoflu sm vz pantof
8. [DCR2] pantof-sanda s. m. Pantof decoltat ◊ „Pantofi-sanda albi sau bleumarin cu talpă de plută, turbanul în culoarea închisă a combinației și o floare în piept completează ținuta.” Săpt. 30 III 73 p. 16. ◊ „Se revine la încălțămintea clasică pentru femei. Pantof-sanda, culoare bej, baretă care susține pe aceia foarte decoltați.” Săpt. 31 V 74 p. 8 (din pantof + sanda)
9. [DOOM 3] pantof s. m., pl. pantofi
10. [DOOM 2] pantof s. m., pl. pantofi
11. [DOOM 3] pantoful-doamnei (plantă) s. m. art.
12. [DOOM 2] !pantoful-doamnei (plantă) s. m. art.
13. [DER] pantof (pantofi), s. m. – Încălțăminte de stradă, papuc. – Mr. pandoflă, megl. pandofli. It. pantofola, germ. Pantoffel, în dialecte prin intermediul ngr. παντάφλα. – Der. pantofar, s. m. (cizmar); pantofărie, s. f. (cizmărie).
14. [Argou] a merge pe lângă pantof expr. a fi foarte prost.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL