1. [DEX '09] PANTEIST, -Ă, panteiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de panteism, privitor la panteism; care admite, susține panteismul; panteistic. 2. S. m. și f. Adept al panteismului. – Din fr. panthéiste.
2. [MDA2] panteist, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~iști, ~e / E: fr panthéiste] 1-2 smf, a (Adept) al panteismului. 3 Referitor la panteism Si: (rar) panteistic (1). 4 a Care susține panteismul Si: (rar) panteistic (2). 5 a (Rar) Care provine din panteism Si: (rar) panteistic (3).
3. [DLRLC] PANTEIST, -Ă, panteiști, -ste, adj. Relativ la panteism, care ține de panteism, care admite panteismul. Doctrină panteistă. ♦ (Substantivat) Adept al panteismului.
4. [DN] PANTEIST adj. Referitor la panteism, propriu panteismului; panteistic. // s.m. și f. Adept al panteismului. [< fr. panthéiste].
5. [MDN '00] PANTEIST adj., s. m. f. (adept) al panteismului; panteistic. (< fr. panthéiste)
6. [Șăineanu, ed. VI] panteist m. partizan al panteismului. ║ a. ce ține de panteism: doctrină panteistă.
7. [Scriban] *panteíst, -ă s. (ca și panteizm). Adept al panteizmuluĭ: panteiștiĭ germanĭ. Adj. Relativ la panteizm. – Uniĭ panteiștĭ îl consideră pe Dumnezeŭ ca sufletu lumiĭ, și lumea ca corpu luĭ (D-zeŭ e tot); alțiĭ privesc toate obĭectele naturiĭ ca neavând altă realitate de cît chear existența luĭ D-zeŭ (tot e D-zeŭ).
8. [DOOM 3] panteist adj. m., s. m., pl. panteiști; adj. f., s. f. panteistă, pl. panteiste
9. [DOOM 2] panteist adj. m., s. m., pl. panteiști; adj. f., s. f. panteistă, pl. panteiste
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL