1. [DEX '09] PANLOGISM s. n. Doctrină filosofică după care raționalul și realul sunt noțiuni identice, relațiile logice reprezentând esența realității. – Din fr. panlogisme.
2. [MDA2] panlogism sns [At: DN2 / E: fr panlogisme] Doctrină idealist-obiectivă potrivit căreia tot ce este real este integral inteligibil și poate fi construit după legile proprii ale spiritului.
3. [DEX '98] PANLOGISM s. n. Doctrină filozofică după care raționalul și realul sunt noțiuni identice, relațiile logice reprezentând esența realității. – Din fr. panlogisme.
4. [DN] PANLOGISM s.n. Concepție idealist-obiectivă potrivit căreia esența ultimă a universului ar fi o rațiune cosmică, desfășurarea fenomenelor universului constituind un proces logic, subordonat scopurilor acestei rațiuni. [< fr. panlogisme, it. panlogismo, cf. gr. pas – tot, logos – rațiune].
5. [MDN '00] PANLOGISM s. n. concepție idealist-obiectivă potrivit căreia esența ultimă a lucrurilor ar fi o rațiune cosmică, desfășurarea fenomenelor universului constituind un proces logic, subordonat scopurilor acestei rațiuni. (< fr. panlogisme)
6. [DOOM 3] panlogism s. n.
7. [DOOM 2] panlogism s. n.
8. [DE] PANLOGÍSM (< fr., germ.; {s} panza + gr. logos „rațiune”) s. n. (FILOZ.) Concepție potrivit căreia tot ce este real este inteligibil. P. este, în special, maxima filozofilor logiciști din Școala de la Marburg (sec. 19) și a fenomenologiei lui Husserl. În sens mai larg, este p. orice filozofie pentru care Dumnezeu (sau absolutul) poate fi el însuși conceput (p. lui Hegel, p. lui Leibniz).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL