1. [DEX '09] PANICAT, -Ă, panicați, -te, adj. (Livr.) Care este cuprins de panică. – Din fr. paniqué.
2. [MDA2] panicat, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~ați, ~e / E: fr paniqué] (Liv) Care este cuprins de panică (1).
3. [DEX '09] PANICA, panichez, vb. I. 1. Tranz. (Rar) A înnebuni, a îngrozi, a scoate din minți pe cineva. 2. Refl. A-și ieși din minți. – Din fr. paniquer.
4. [MDN '00] PANICA vb. I. tr. (fam.) a înnebuni, a scoate din minți, a îngrozi. II. refl. a-și pierde capul. (< fr. paniquer)
5. [DOOM 3] panica1 (a ~) (a produce panică) vb., ind. prez. 1 sg. panichez, 3 panichează; conj. prez. 1 sg. să panichez, 3 să panicheze (a panica pe cineva)
6. [DOOM 3] panica2 (a se ~) (a intra în panică) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă panichez, 3 se panichează; conj. prez. 1 sg. să mă panichez, 3 să se panicheze; imper. 2 sg. afirm. panichează-te; ger. panicându-mă
7. [DOOM 2] *panica (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 panichează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL