1. [DEX '09] PALPIT, palpite, s. n. (Înv.) Palpitație. – Din it. palpito.
2. [MDA2] palpit sn [At: PR. DRAM. 200 / A și: pal~ / Pl: (rar) ~e / E: pvb palpita] (Înv) Palpitație.
3. [DLRLC] PALPIT s. n. (Învechit) Palpitare; palpitație. Oameni cărora le lipsește... puterea imaginațiunii și palpitul inimii. ODOBESCU, S. II 241. În palpit crud sloboade o lungă suspinare. BOLLIAC, O. 69.
4. [DLRM] PALPIT, palpituri, s. n. (Înv.) Palpitare; palpitație. – Postverbal al lui palpita.
5. [Scriban] *pálpit și palpít, a -á v. intr. (lat. pálpito, -áre; fr. palpiter). Bat maĭ tare: a-țĭ palpita inima de bucurie, de frică. Tremur convulsiv, vorbind de carnea animalelor de curînd ucise. Tremur de emoțiune: a palpita de bucurie. V. zvîcnesc.
6. [DEX '09] PALPITA, palpit, vb. I. Intranz. 1. (Despre inimă) A bate mai puternic, mai rapid decât e normal sau a bate în mod neregulat, din cauza unei emoții, a unui efort, a unei boli; a zvâcni. ♦ (Despre oameni) A fi stăpânit de o emoție puternică, a fi tulburat; a tremura. 2. P. anal. A se mișca ritmic, a se legăna; a tremura, a fremăta; a sclipi ușor și intermitent, a licări, a pâlpâi. 3. Fig. A se manifesta cu putere, a trăi intens; a fremăta, a pulsa, a vibra. – Din fr. palpiter, it. palpitare.
7. [MDA2] palpita vi [At: CALENDARIU (1794), 36/38 / Pzi: ~it și ~tez / E: fr palpiter] 1-2 (D. inimă) A bate (mai puternic decât e normal, sau) neregulat, din cauza unei emoții, a unui efort sau a unei boli Si: a zvâcni. 3 (D. oameni) A fi stăpânit de o emoție puternică. 4 (Pan) A se legăna. 5 (Pan) A tremura. 6 (Pan) A licări. 7 (Fig) A se manifesta cu putere. 8 (Fig) A vibra.
8. [DLRLC] PALPITA palpit, vb. I. Intranz. 1. (Despre inimă) A bate mai tare și mai repede decît e normal, din cauza unei emoții; a bate, a zvîcni. Un geam e spart, și vîntul Perdeaua cînd agită îți pare că-năuntru O inimă palpită. MACEDONSKI, O. I 19. ♦ (Despre oameni) A fi stăpînit de emoție, a fi tulburat, a tremura. Ea se-ndreptează, palpitînd – transfigurată, Spre clavirul ce-i zîmbește printre fildeșu-nvechit. MACEDONSKI, O. I 86. ◊ Fig. O flacără roșie de rubin scînteia o clipă în altă parte, apoi se schimba încet-încet, pînă ce rămînea palpitînd în locul ei un licurici violet, însuflețit parcă. SADOVEANU, O. VIII 14. 2. Fig. A se manifesta cu putere, a fremăta, a trăi intens. [Coșbuc] a trăit în cea mai strînsă intimitate cu natura și de aceea în creațiunea lui ea palpită de viață, e redată cu atîta măiestrie, cu atîta iubire. GHEREA, ST. CR. III 361. În jurul tău palpită-ntreaga fire, Iar florile-s așa de parfumate, Că-n clipa asta tu respiri iubire! VLAHUȚĂ, O. AL. 80. – Prez. ind. și: (rar) palpitez (MACEDONSKI, O. I 161).
9. [DN] PALPITA vb. I. intr. 1. (Despre inimă) A-și înteți ritmul bătăilor, datorită unei emoții sau unei maladii; a zvîcni. ♦ (Despre oameni) A tremura (din cauza unei emoții), a fi foarte mișcat. 2. (Fig.) A se manifesta puternic, a fi plin de viață. [P.i. palpit și -tez, 3,6 -tă. / < fr. palpiter, it. palpitare].
10. [MDN '00] PALPITA vb. intr. 1. (despre inimă) a-și înteți ritmul bătăilor datorită unei emoții sau maladii; a zvâcni. ◊ (despre oameni) a tremura (din cauza unei emoții), a fi foarte mișcat. 2. (fig.) a se manifesta puternic; a fremăta. (< fr. palpiter, it. palpitare)
11. [Șăineanu, ed. VI] palpità v. 1. a se mișca involuntar, a avea palpitațiuni: îi palpita inima; 2. fig. a fi foarte mișcat: a palpita de bucurie.
12. [DOOM 3] palpit (înv.) s. n., pl. palpite
13. [DOOM 2] palpit (înv.) s. n., pl. palpite
14. [IVO-III] palpit, -tând ger.
15. [DOOM 3] palpita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. palpit, 2 sg. palpiți, 3 palpită; conj. prez. 1 sg. să palpit, 3 să palpite
16. [DOOM 2] palpita (a ~) vb., ind. prez. 3 palpită
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL