1. [DEX '09] PALOARE, palori, s. f. 1. Culoare, aspect al unei persoane care are fața palidă (1); faptul de a fi palid (1); paliditate, gălbeneală. 2. (Rar) Culoare ștearsă, estompată. – Din fr. pâleur, it. pallore.
2. [MDA2] paloare sf [At: HELIADE, D. J. 139/7 / Pl: ~ori / E: fr pâleur] 1-7 Paliditate (1-7). 8 Culoare ștearsă.
3. [DLRLC] PALOARE s. f. Faptul de a fi palid; paliditate, gălbeneală. Neodihna și frămîntarea îi aduseseră în obraji o paloare subțire, de parcă o lumină gălbuie și stinsă o bătea în față. MIHALE, O. 160. După paloarea feții și după roua frunții, înțelegeam că e la marginea puterilor. GALACTION, O. I 95. Le tremurau ușor genele și peste față li se întinsese paloarea fricii. SAHIA, N. 77. ◊ Fig. În cerul plin de nouri, începea să se simtă paloarea serii. GALACTION, O. I 348.
4. [DN] PALOARE s.f. Faptul de a fi palid; paliditate; (pop.) gălbejeală. [Pl. -ori, gen. -orii. / < fr. paleur, cf. lat. pallor].
5. [MDN '00] PALOARE s. f. 1. paliditate. 2. culoare ștearsă. (< fr. paleur, it. pallore)
6. [Șăineanu, ed. VI] paloare f. coloare palidă: paloarea e semn de boală.
7. [Scriban] *paloáre f., pl. orĭ (lat. pállor, -óris). Paliditate, proprietatea de a fi palid.
8. [DOOM 3] paloare s. f., g.-d. art. palorii; pl. palori
9. [DOOM 2] paloare s. f., g.-d. art. palorii; pl. palori
10. [MDO] paloare, gen. palorii
11. [IVO-III] paloare, -lori.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL