1. [DEX '09] PALINCĂ, (2) palinci, s. f. 1. (Reg.) Rachiu; p. restr. țuică. 2. Sortiment, porție de palincă1 (l). [Acc. și: palincă. – Var.: pălincă s. f.] – Din magh. pálinka.
2. [MDA2] palincă1 sf [At: LB / V: păl~ / A și: pal~ / Pl: ~nci / E: mg pálinka, ucr палинка] (Trs; Ban) 1 Rachiu. 2 (Prc) Țuică. 3-4 Cantitate de rachiu sau de țuică dintr-un pahar, dintr-o cinzeacă etc.
3. [MDA2] palincă2 sf [At: I. CR. III, 378 / V: păl~ / Pl: ~nci / E: cf palancă2] (Mol) 1 Mămăligă mică și moale. 2 (Îf pălincă) Turtă făcută din făină de porumb învelită în foi de porumb și coaptă în vatră, sub cenușă Si: (reg) bulcă, sfârleică.
4. [DEX '98] PALINCĂ, palinci, s. f. (Reg.) Rachiu; p. restr. țuică. [Acc. și: palincă. – Var.: pălincă s. f.] – Din magh. pálinka.
5. [DLRLC] PALINCĂ, palinci, s. f. (Transilv.) Rachiu. Ca rachiul dumitale, n-am mai băut eu așa ceva decît în țara ungurului, de-i zicea trăscău, spre deosebire de altul mai slăbuț, de-i zicea palincă. C. PETRESCU, R. DR. 131. – Variantă: pălincă s. f.
6. [Scriban] palíncă f., pl. ĭ (ung. páalinka, d. nsl. bg. palinka, rachiŭ, d. paliti, a arde [ca holercă d. vsl. gorĭetĭ]. V. pălesc, palicĭ și holercă). Trans. Rachiŭ.
7. [DEX '09] PĂLINCĂ s. f. v. palincă.
8. [MDA2] pălincă2 sf vz palincă2
9. [MDA2] pălincă1 sf vz palincă1
10. [Șăineanu, ed. VI] pălincă f. Tr. rachiu. [Ung. PALINKA = serb. PALINKA (din PALITI, a arde)].
11. [Scriban] pălíncă f., pl. ĭ (poate d. pelincă, fiind-că se pune pe o frunză de hrean). Fc. Bulcă.
12. [DOOM 3] palincă s. f., g.-d. art. palincii; (porții; sorturi) pl. palinci
13. [DOOM 2] palincă (băutură) s. f., g.-d. art. palincii; (sorturi, porții) pl. palinci
14. [DAR] palincă2, palinci. s.f. (reg.) 1. mămăligă mică și moale. 2. turtă de mălai coaptă pe vatră, în cenușă; bulcă, sfârleică.
15. [DAR] palincă1, palinci, s.f. (reg.) 1. rachiu, țuică (rafinată de două ori). 2. cinzeacă de palincă.
16. [DRAM 2021] palíncă, s.f. v. pălincă.
17. [DRAM 2015] palincă, s.f. – v. pălincă.
18. [DRAM 2015] pălincă, pălinci, (palincă), s.f. – (reg.) Băutură spirtoasă, distilată, din fructe; horincă: „Pălincuță, be-te-aș bine, / Nu te-aș be cu sie cine” (Bilțiu, 2006: 99). Termenul nu e specific în Maramureșul istoric (doar în Săpânța și Rona). E mai frecvent în Chioar și Codru (ALRRM, 1971: 461). – Din magh. pálinka „rachiu” (DEX, MDA) < srb. palinka < paliti „a arde” (Scriban, Șăineanu).
19. [DRAM] pălincă, -i, s.f. – Băutură spirtoasă, distilată, din fructe; horincă. Termenul nu e specific în Maramureșul istoric (atestat doar în Săpânța și Rona). E mai frecvent în Chioar și Codru (ALR 1971: 461). – Din magh. pálinka (DEX).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL