[DE] PALEOCREȘTINÍSM (< paleo- + creștinism) s. n. Vechea biserică creștină, apărută și dezvoltată în Antichitatea târzie greco-romană. Granița cu Evul Mediu este greu de stabilit, mai ales pentru estul Europei. Din biserica veche provin: legătura dintre creștinism și cultura antică, constituția episcopală, dogma hristologică și cea a trinității, idealul monastic și cel al unei biserici universale.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL