1. [MDA2] paleobotanică sf [At: LTR2 / P: ~le-o~ / E: fr paléobotanique] Parte a paleontologiei care se ocupă cu studierea plantelor fosile și cu modul lor de evoluție în decursul timpului geologic Si: paleontologie vegetală, paleofitologie.
2. [DN] PALEOBOTANICĂ s.f. Paleofitologie. [Gen. -cii. / < fr. paléobotanique].
3. [DEX '09] PALEOBOTANIC, -Ă, paleobotanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină a paleontologiei care se ocupă cu studierea fosilelor vegetale. 2. Adj. Referitor la paleobotanică, de paleobotanică; (rar) paleofitologic. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléobotanique.
4. [MDA2] paleobotanic, ~ă a [At: DN3 / P: ~le-o~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr paléobotanique] 1 Care aparține paleobotanicii Si: (rar) paleofitologic (1). 2 Referitor la paleobotanică Si: (rar) paleofitologic (2). 3 Specific paleobotanicii Si: (rar) paleofitologic (3). 4 De paleobotanică Si: (rar) paleofitologic (4).
5. [DEX '98] PALEOBOTANIC, -Ă, paleobotanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Parte a paleontologiei care se ocupă cu studierea plantelor fosile. 2. Adj. Referitor la paleobotanică, de paleobotanică; (rar) paleofitologic. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléobotanique.
6. [DN] PALEOBOTANIC, -Ă adj. Referitor la paleobotanică. [Cf. fr. paléobotanique].
7. [MDN '00] PALEOBOTANIC, -Ă I. adj. referitor la paleobotanică. II. s. f. ramură a paleontologiei care studiază plantele fosile; paleofitologie. (< fr. paléobotanique)
8. [DOOM 3] paleobotanică (desp. -le-o-) s. f., g.-d. art. paleobotanicii
9. [DOOM 2] paleobotanică (-le-o-) s. f., g.-d. art. paleobotanicii
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL