1. [DEX '09] PALEOBOTANIC, -Ă, paleobotanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină a paleontologiei care se ocupă cu studierea fosilelor vegetale. 2. Adj. Referitor la paleobotanică, de paleobotanică; (rar) paleofitologic. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléobotanique.
2. [MDA2] paleobotanic, ~ă a [At: DN3 / P: ~le-o~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr paléobotanique] 1 Care aparține paleobotanicii Si: (rar) paleofitologic (1). 2 Referitor la paleobotanică Si: (rar) paleofitologic (2). 3 Specific paleobotanicii Si: (rar) paleofitologic (3). 4 De paleobotanică Si: (rar) paleofitologic (4).
3. [DEX '98] PALEOBOTANIC, -Ă, paleobotanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Parte a paleontologiei care se ocupă cu studierea plantelor fosile. 2. Adj. Referitor la paleobotanică, de paleobotanică; (rar) paleofitologic. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléobotanique.
4. [DN] PALEOBOTANIC, -Ă adj. Referitor la paleobotanică. [Cf. fr. paléobotanique].
5. [MDN '00] PALEOBOTANIC, -Ă I. adj. referitor la paleobotanică. II. s. f. ramură a paleontologiei care studiază plantele fosile; paleofitologie. (< fr. paléobotanique)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL