1. [MDA2] paleci sn vz palici
2. [Scriban] palécĭ, V. palicĭ.
3. [DEX '09] PALICI, paliciuri, s. n. (Reg.) Păhărel de vin sau de rachiu (de 50 de mililitri); conținutul unui asemenea păhărel. – Cf. sb. polič.
4. [MDA2] palici sn [At: CIHAC, II, 273 / V: ~u, ~leci / Pl: ~uri / E: cf srb polic] (Mol; Buc) 1-8 (Șhp) Păhăruț (1-8).
5. [MDA2] paliciu sn vz palici
6. [MDA2] păleacă sf [At: RĂDULESCU-CODIN, Î. 80 / V: pel~, pelele~ / Pl: ~aci, ~ace / E: păli1 + -eacă] 1 (Mun) Prăjină de lemn lungă și subțire Si: ciomag. 2 (Mun; îf peleancă, peleleacă) Nuia groasă.
7. [MDA2] peleacă sf vz păleacă
8. [MDA2] peleleacă sf vz păleacă
9. [DEX '98] PALICI, paliciuri, s. n. (Reg.) Păhărel de vin sau de rachiu (de 50 de mililitri); conținutul unui asemenea păhărel. – Cf. scr. polič.
10. [DLRLC] PALICI, paliciuri, s. n. (Mold., Bucov.) Păhărel de vin sau de rachiu de 50 de grame; conținutul unui asemenea păhărel. V. cinzeacă. Voi, voinicilor, duceți-vă de mai cinstiți cîte un palici de vin. SADOVEANU, O. I 44.
11. [Scriban] palícĭ n., pl. e și urĭ (bg. palič și palnik, fitil. V. palinkă). Mold. Fam. Păhăruț de băut rachiŭ. Strigăt ironic adresat bețivilor: paliciu, măĭ! – Și -écĭ. V. papacĭoc, cinzeacă, țoĭ.
12. [Scriban] páliță (Trans. Munt. Mold.) f., pl. e și păleáță (Olt.) f., pl. ețe (vsl. bg. sîrb. rus. pálica, rudă cu palcă, pălesc). Jerdie de bătut. – În Arg. Ml. (Cod.) peleacă, pl. ecĭ, smetie, „prăjină pentru bătaĭe”. V. beldie, nuĭa.
13. [Scriban] peleácă, V. palíță.
14. [DOOM 3] palici (reg.) s. n., pl. paliciuri
15. [DOOM 2] palici (reg.) s. n., pl. paliciuri
16. [Mitologic] Palici, doi zei, frați gemeni, de origine siciliană. Erau fiii lui Zeus și ai lui Thalea. Se spunea că, temîndu-se de gelozia Herei, Thalea s-ar fi ascuns sub pămînt ca să-i poată naște.
17. [DAR] păleacă, păleci, s.f. (reg.) 1. prăjină lungă și subțire; ciomag. 2. nuia groasă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL