1. [DEX '09] PALAVRAGIU, palavragii, s. m. (Fam.) Persoană care spune palavre; flecar, limbut, guraliv. – Din tc. palavracı.
2. [MDA2] palavragiu sm [At: POLIZU / Pl: ~ii / E: tc palavrau] Persoană care spune palavre Si: flecar, limbut, guraliv, (reg) pălăvatic, pălăvrăgit2, pălăvrăgitură, (fam) farfara, moftangiu.
3. [DEX '98] PALAVRAGIU, palavragii, s. m. (Depr.) Persoană care spune palavre; flecar, limbut, guraliv. – Din tc. palavracı.
4. [DLRLC] PALAVRAGIU, palavragii, s. m. Om care spune palavre, care îndrugă verzi și uscate; flecar, farfara, limbut. I. Ghica... vorbește adesea despre liberali ca de niște palavragii. IBRĂILEANU, SP. CR. 130. ◊ (Adjectival) Îl vedea utilizînd cu îndemînare toate apucăturile de școlar leneș și chiulangiu, turbulent și palavragiu. C. PETRESCU, C. V. 107.
5. [Șăineanu, ed. VI] palavragiu m. flecar, fulău: alții ’mi zic palavragiu AL. [Turc. PALAVRADJI)].
6. [Scriban] palavragíŭ s. (d. palavră. Și turc. palavrağy?). Iron. Mincinos, care spune palavre. – Fem. -gĭoaĭcă.
7. [DOOM 3] palavragiu (fam.) (desp. -la-vra-) s. m., art. palavragiul; pl. palavragii, art. palavragiii (desp. -gi-ii)
8. [DOOM 2] palavragiu (fam.) (-la-vra-) s. m., art. palavragiul; pl. palavragii, art. palavragiii (-gi-ii)
9. [IVO-III] palavragiu sb. m., palavragioaică sb. f.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL