1. [DEX '09] PĂLĂVRĂGI, pălăvrăgesc, vb. IV. Intranz. A spune lucruri fără importanță, a vorbi mult și fără rost; a flecări, a trăncăni. [Var.: palavragi vb. IV] – Din palavragiu (derivat regresiv).
2. [MDA2] pălăvrăgi v [At: REBREANU, R. I, 238 / V: palav~ / Pzi: ~ăgesc / E: drr palavragiu] 1 A discuta despre lucruri lipsite de importanță Si: a flecări, a pălamojdi, a pălăvăcăi, a pălăvri (1), a pichirisi1. 2 A vorbi mult și fără rost Si: a flecări, a trăncăni.
3. [DLRLC] PĂLĂVRĂGI vb. IV v. palavragi.
4. [DLRM] PĂLĂVRĂGI vb. IV. v. palavragi.
5. [DEX '09] PALAVRAGI vb. IV v. pălăvrăgi.
6. [MDA2] palavragi v vz pălăvrăgi
7. [DLRLC] PALAVRAGI, palavragesc, vb. IV. Intranz. (Și în forma pălăvrăgi) A spune palavre, a sta de vorbă despre lucruri lipsite de importanță; a flecări, a trăncăni. Vă întîlneați tot grupul în colțul străzii tale ca să vi se pară drumul mai scurt și pălăvrăgeați și chiar vă zbenguiați. PAS, Z. I 294. ◊ Fig. Pălăvrăgea un graur, prindeau copacii grai. LESNEA, I. 140. ◊ Tranz. Pe cînd înaintam astfel spre otacul nostru de sară, pălăvrăgind vrute și nevrute, se juca între mine, căruțaș și prietenul meu Panaite o comedioară de oarecare haz. SADOVEANU, O. L. 27. – Variantă: pălăvrăgi vb. IV.
8. [DLRM] PALAVRAGI, palavragesc, vb. IV. Intranz. și tranz. A spune palavre; a flecări. [Var.: pălăvrăgi vb. IV] – Din palavragiu.
9. [DOOM 3] pălăvrăgi (a ~) (fam.) (desp. -lă-vră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pălăvrăgesc, 3 sg. pălăvrăgește, imperf. 1 pălăvrăgeam; conj. prez. 1 sg. să pălăvrăgesc, 3 să pălăvrăgească
10. [DOOM 2] pălăvrăgi (a ~) (fam.) (-lă-vră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pălăvrăgesc, imperf. 3 sg. pălăvrăgea; conj. prez. 3 să pălăvrăgească
11. [MDO] palavragi (conj. palavragească)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL