1. [DEX '09] PALATAL, -Ă, palatali, -e, adj. 1. (Anat.) Relativ la palat1, care aparține palatului1, din regiunea palatului1, palatin2. 2. (Fon.) Care se produce în regiunea palatului1; spec. (despre sunete) care se articulează prin atingerea sau apropierea limbii de bolta palatină. ♦ (Substantivat, f.) Sunet articulat prin atingerea sau apropierea limbii de bolta palatină. ♦ Care conține sunete a căror articulație se face în regiunea palatului1. ♦ (Despre timbrul sunetelor) Care este propriu sunetelor articulate în regiunea palatului1. – Din fr. palatal.
2. [MDA2] palatal, ~ă a [At: BARCIANU / Pl: ~i, ~e / E: fr palatal] 1-3 (Atm) Relativ la palat2 (1-3) Si: palatin1 (1-3). 4-6 Care aparține palatului2 (1-3) Si: palatin1 (4-6). 7 Din regiunea palatului2 Si: palatin1 (7). 8 (Fon) Care se produce în regiunea palatului2 Si: palatin1 (8), (înv) palatinal1 (1). 9 (Spc; d. sunete) Care se articulează prin atingerea sau prin apropierea dosului limbii de palat2 Si: palatin1 (9), (înv) palatinal1 (2). 10 Care conține sunete a căror articulație se face în regiunea palatului2 Si: palatin1 (10), (înv) palatinal1 (3). 11 (D. timbrul sunetelor) Care este propriu sunetelor articulate în regiunea palatului2 Si: palatin1 (11), (înv) palatinal1 (4).
3. [DEX '96] PALATAL, -Ă, palatali, -e, adj. 1. (Anat.) Relativ la palat1, care aparține palatului1, din regiunea palatului1, palatin2. 2. (Fon.) Care se produce în regiunea palatului1; spec. (despre sunete) care se articulează prin atingerea sau apropierea dosului limbii de cerul-gurii. ♦ (Substantivat, f.) Sunet articulat prin atingerea sau apropierea dosului limbii de cerul-gurii. ♦ Care conține sunete a căror articulație se face în regiunea palatului1. ♦ (Despre timbrul sunetelor) Care este propriu sunetelor articulate în regiunea palatului1. – Din fr. palatal.
4. [DLRLC] PALATAL, -Ă, palatali, -e, adj. (Despre sunete) Articulat prin atingerea sau apropierea limbii de cerul gurii. Sunet palatal. «E» este o vocală palatală. ◊ (Substantivat) Palatalele se articulează în regiunea palatului dur.
5. [DN] PALATAL, -Ă adj. Care aparține palatului, din regiunea palatului; palatin. // adj., s.f. (Sunet) articulat în regiunea palatului. [< fr. palatal].
6. [MDN '00] PALATAL, -Ă adj. 1. din regiunea palatului; palatin2. 2. consoană ~ă (și s. f.) = consoană care se pronunță prin apropierea sau atingerea părții de jos a limbii de palat. (< fr. palatal)
7. [Șăineanu, ed. VI] palatal a. se zice de consoanele rostite lovind cerul gurii cu limba: palatale sunt c (ce, ci), g (ge, gi), j.
8. [Scriban] *palatál, -ă adj. (d. palat 2; fr. palatal). Al ceruluĭ guriĭ, al palatuluĭ. Gram. Pronunțat pin izbirea limbiĭ de ceru guriĭ, vorbind de vocale și consonante, ca e, i, ca c, g în încinge și ca ș, j, ñ. S. f. O vocală saŭ o consonantă palatală. Adv. Pin ajutoru palatuluĭ: a pronunța palatal. V. africat.
9. [DOOM 3] palatal adj. m., pl. palatali; f. palatală, pl. palatale
10. [DOOM 2] palatal adj. m., pl. palatali; f. palatală, pl. palatale
11. [DOOM 3] palatală s. f., g.-d. art. palatalei; pl. palatale
12. [DOOM 2] palatală s. f., g.-d. art. palatalei; pl. palatale
13. [DTL] PALATAL, -Ă adj. (< fr. palatal): în sintagmele consoană palatală, sunet palatal și vocală palatală (v.).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL