1. [MDA2] palamar1 sm vz pălămar1
2. [MDA2] palamar2 sn vz pălămar2
3. [Șăineanu, ed. VI] palamar n. otgon, funie groasă de ancoră. [Turc. PALAMAR].
4. [Scriban] 2) palamár și pălimár n., pl. e (turc. [alb. sîrb. bg. ung.] palamár [bg. și pălimár], ngr. -mári, it. palamaro, pv. polomar, d. cat. palomer și palomera, numele unor pînze și funiĭ la corabie, paloma, porumb, porumbiță, sp. paloma, porumb, palomar, o funie de la corabie. V. porumb). Odgon, funie de legat pluta. – În Olt. numaĭ pălimár. În Trans. pălămár. V. parîmă.
5. [Scriban] 1) palamár și pălimár m. (rut. palamár, rus. ponamárĭ, vsl. panamonarĭ, paramonarĭ, d. gr. paramonários, care vine d. para-meno, rămîn pe lîngă). Mold. nord. Clisiarh, paraclisier, servitor și, une-orĭ, cîntăreț de biserică.
6. [DEX '09] PĂLĂMAR1, pălămari, s. m. (Reg.) Paracliser. – Din ucr. palamar.
7. [DEX '09] PĂLĂMAR2, pălămare, s. n. (Pop.) Odgon, parâmă. [Var.: pălimar s. n.] – Din tc. palamar, ngr. palamári.
8. [DEX '09] PĂLIMAR2 s. n. v. pălămar2.
9. [DEX '09] PĂLIMAR1, pălimare, s. n. 1. Stâlp de pridvor sau de prispă, care susține streașina acoperișului. 2. Împrejmuire de scânduri la prispa unei case țărănești, la un balcon, la un pod etc.; parmaclâc, balustradă (la un balcon). ♦ (Înv.) Întăritură, parapet. 3. Pridvor, cerdac; foișor. – Et. nec.
10. [MDA2] palimar2 sn vz pălămar2
11. [MDA2] palimar3 sn vz pălimar1
12. [MDA2] palimar1 sm vz pălămar1
13. [MDA2] pălămar2 sn [At: LB / V: (reg) palamar, palimar, pălimar, polimar / Pl: ~e, ~mări / E: tc palamar, ngr παλαμάρι] (Pop) Odgon.
14. [MDA2] pălămar3 sn vz pălimar1
15. [MDA2] pălămar1 sm [At: (a. 1827) URICARIUL VII, 106 / V: palamar, palimar, ~riu, pălimar, pălimariu, ponomar / Pl: ~i / E: ucr паламар] 1 (Reg; Mol) Paracliser. 2 Unul dintre personajele jocului de copii numit „clopotul”.
16. [MDA2] pălămariu sm vz pălămar1
17. [MDA2] pălimar2 sm vz pălămar1
18. [MDA2] pălimar1 snm [At: BIBLIA (1688) 2471/58 / V: (înv) pal~, pălămar, polemar, pol~, polinar / Pl: ~e, ~i / E: nct] 1 Par1 folosit de obicei ca element de susținere în construcția caselor țărănești. 2 (Spc) Fiecare dintre stâlpii care mărginesc pridvorul sau prispa caselor țărănești, susținând partea corespunzătoare a acoperișului. 3 (Reg) Stâlp de telegraf. 4 (Ban) Țăruș de care se leagă un animal. 5 (Mun; Olt) Cumpănă la fântână. 6 Împrejmuire de scânduri la prispa sau la pridvorul unei case țărănești, la un balcon, la un pod etc. Vz balustradă, grilaj, parmaclâc. 7 (Înv) Întăritură de scânduri la o cetate. 8 Cerdac. 9 Foișor. 10 Balcon. 11 (Reg) Acoperiș oblic care apără de ploi, de zăpadă etc. treptele de la intrare, la casele țărănești fără pridvor. 12 (Reg) Șopron. 13 (Trs; Mol) Îngrăditură acoperită, lângă strungă, folosită de ciobani când mulg oile. 14 (Reg) Corlată. 15 (Reg) Targă de transportat răniții. 16 (Reg; csc) Paie rezultate de la treierat. 17 (Reg) Cablu întins de-a curmezișul unui râu, de care se ține podul plutitor.
19. [MDA2] pălimar3 sn vz pălămar2
20. [MDA2] pălimariu sm vz pălămar1
21. [MDA2] polemar sn vz pălimar1
22. [MDA2] polimar2 sn vz pălămar2
23. [MDA2] polimar1 sm vz pălămar1
24. [MDA2] polimar3 sn vz pălimar1
25. [MDA2] polinar sn vz pălimar1
26. [MDA2] ponomar sm vz pălămar1
27. [DLRLC] PĂLĂMAR, pălămari, s. m. (Mold., Bucov.) Paracliser. (Cu pronunțare regională) Ambiția noastră era de a chiti... pe palamarul bisericii sfîntului Ilie, cînd el, suit în clopotniță, bătea toaca. ALECSANDRI, C. 200. Danța numai cu scriitorul satului, cu palamarul și alții vro doi. NEGRUZZI, S. I 105. – Variantă: pălimar (GALAN, B. I 119) s. m.
28. [DLRLC] PĂLIMAR2, pălimare, s. n. 1. Împrejmuire de scînduri la prispa unei case țărănești sau a unei construcții în stil romînesc vechi; partea de scînduri a pridvorului; parmaclîc, balustradă (la un balcon). Se răzimă cu coatele de pălimar și rămase multă vreme așa, cu privirea spre lac. STĂNOIU, C. I. 93. Unele case au pe marginea prispei un pălimar de scînduri, înalt de 50-70 cm. La TDRG. Bătrînii prieteni se așezară pe pălimar. CARAGIALE, S. 83. ♦ Stîlp de pridvor sau de prispă care susține streașină acoperișului. 2. Pridvor, cerdac, foișor. Colivia cu pasărea o puse în pălimarul despre grădină. ISPIRESCU, L. 80. Împăratul... se urcă cu dînșii în pălimarul unui turn ce avea în grădină. id. ib. 211. 3. (Învechit) întăritură, parapet. Cetățuia Brăilei era închisă cu un zid gros și întărit cu pălimare de pari. BĂLCESCU, O. II 59.
29. [DLRLC] PĂLIMAR1 s. m. v. pălămar.
30. [DLRLC] PĂLIMAR3, pălimare, s. n. Funie groasă; odgon, parîmă.
31. [Șăineanu, ed. VI] pălămar m. Mold. paraclisier: ca un pălămar cu isonu AL. [Rut. PALAMAR].
32. [Șăineanu, ed. VI] pălimar n. stâlp, balustradă: se urcă în pălimarul unui turn ISP. [Origină necunoscută].
33. [Scriban] pălămár, V. palamar 2.
34. [Scriban] 2) pălimár n. V. palamar 2.
35. [Scriban] 1) pălimár m., V. palamar 1.
36. [Scriban] 3) pălimár n., pl. e (cp. cu palimac). Vest. Stîlp de pridvor. Balustradă, parmaclîc (V. calindru). Ceardac. – În est vechĭ și polimar (pop. polimarĭ): și ĭeșind în polimarĭ la curțile domneștĭ, aŭ auzit un glas strigînd (Nec. 2, 181). În Olt. Trans. polimar, maĭ vechĭ polemar, comarnic, adăpost de muls oile la stînă. V. plimb 1 și manicurent.
37. [Scriban] polemár, V. pălimar 3.
38. [Scriban] polimár, V. pălimar 3.
39. [DOOM 3] pălămar1 (odgon) (pop.) s. n., pl. pălămare
40. [DOOM 3] pălămar2 (paracliser) (reg.) s. m., pl. pălămari
41. [DOOM 3] pălimar s. n., pl. pălimare
42. [DOOM 2] pălămar2 (odgon) (pop.) s. n., pl. pălămare
43. [DOOM 2] pălămar1 (paracliser) (reg.) s. m., pl. pălămari
44. [DOOM 2] pălimar s. n., pl. pălimare
45. [MDO] pălimar
46. [IVO-III] pălămar, -ri.
47. [DER] palamar (-re), s. n. – Cablu, funie. – Var. (Munt.) pălimar, pălămar. Mr. pălămar. Cat. palomer › it. palamaro, palamarre prin intermediul ngr. παλαμάρι (Șeineanu, ZRPh., XXX, 311; Șeineanu, II, 280; Lokotsch 1616; REW 6181; Vasmer, Gr., 106), cf. tc., alb., sb., cr., bg. palamar. – Cf. parîmă.
48. [DER] pălămar (pălămari), s. m. – Paracliser. – Var. palamar; pălimar. Ngr. παλαμονάριος, sl. paramonarĭ, prin intermediul rut. palamar (Cihac, II, 240). În Mold. – Der. pălămărie, s. f. (funcție de paracliser).
49. [DER] pălimar (pălimare), s. n. – 1. Balcon, foișor. – 2. Balustradă, parmalîc. – 3. Balustru. – Var. (înv.) polimar, (Munt.) palimac. Ngr. πολυμερής „multilateral”, din cauza orientării sale în diferite direcții. Forma primitivă, polimar, a fost asimilată cu pălămar „frînghie” și „paracliser”. Sec. XVIII.
50. [D.Religios] palamar s. m. v. pălămar.
51. [DAR] pălimar, pălimare, s.n. (înv. și reg.) 1. par, stâlp. 2. bârnă, grindă, cumpănă (la fântână). 3. țăruș, pripon. 4. împrejmuire de scânduri la prispa sau pridvorul casei țărănești; balustradă, parmaclâc, grilaj. 5. (înv.) întăritură, parapet. 6. cerdac, pridvor, foișor, balcon. 7. (reg.) acoperiș oblic care apără de ploi și zăpadă treptele intrării la o casă. 8. (reg.) șopron. 9. (reg.) îngrăditură la strunga oilor. 10. (reg.) corlată. 11. (reg.) targă. 12. (reg.; cu sens colectiv) paie rezultate de la treierat. 13. (reg.) cablu întins de-a curmezișul râului de care se ține podul plutitor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL