1. [DEX '09] PADIȘAH, padișahi, s. m. Titlu purtat (în Evul Mediu și în epoca modernă) de monarh în unele țări din Orientul Apropiat și Mijlociu; persoană purtând acest titlu. – Din tc. pādișāh, fr. padisah.
2. [MDA2] padișah sm [At: R. POPESCU, ap. CM I, 230 / V: (înv) pati~ / Pl: ~hi / E: tc padișah, fr padishak] 1 Titlu purtat în trecut de monarh în unele țări din Orientul Apropiat și Mijlociu. 2 Persoană care poartă titlul de padișah (1) Vz sultan. 3 (Îs) ~ sultan Șahinșah.
3. [DEX '98] PADIȘAH, padișahi, s. m. Titlu purtat (în trecut) de monarh în unele țări din Orientul Apropiat și Mijlociu; persoană purtând acest titlu. – Din tc. pādișāh, fr. padisah.
4. [DLRLC] PADIȘAH s. m. (în trecut) Titlu purtat de împăratul Turciei; sultan. V. calif. Cad cu frunțile-n tină înaintea padișahului Solivian. DELAVRANCEA, O. II 235. Padișahul vostru, nu mă îndoiesc, Va să facă țara un pămînt turcesc. BOLINTINEANU, O. 36. Ienicerii jurat-au pe Allah Să deie pradă morții viziri și padișah. ALECSANDRI, P. III 349. ♦ (Astăzi) Titlu purtat de monarhul Afganistanului.
5. [Șăineanu, ed. VI] Padișah m. titlu persan ce corespunde sinonimului arab Sultan (Osman luă cel dintâiu, în 1300, acest titlu): Padișahul vostru va să facă țara un pământ turcesc BOL. [Turc. PADIȘAH, Împărat, lit. protectorul regilor].
6. [Scriban] *padișáh m. (turc. [d. pers.] padišah, protectoru regilor. V. șah). Titlu oficial al sultanuluĭ turcesc.
7. [MDA2] patișah sm vz padișah
8. [DOOM 3] padișah s. m., pl. padișahi
9. [DOOM 2] padișah s. m., pl. padișahi
10. [DER] padișah (padișahi) s. m. – Sultan al Turciei. Tc. padișah (Șeineanu, III, 93; Lokotsch 1604) din per. pad „protector” și šah „suveran”, cf. fr. padichah și șah.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL