1. [DEX '09] PACINIC, -Ă adj. v. pașnic.
2. [MDA2] pacinic, ~ă a vz pașnic2
3. [Șăineanu, ed. VI] pacinic a. V. pașnic.
4. [Scriban] pácĭnic, V. pașnic.
5. [DEX '09] PAȘNIC, -Ă, pașnici, -ce, adj. 1. (Despre oameni) Care nu tulbură și nu supără pe nimeni, care este partizan al relațiilor prietenești, armonioase și evită orice conflict; iubitor de pace, potrivnic războiului. 2. (Despre acțiuni) Care sprijină pacea, lupta pentru pace; (despre atitudini) lipsit de agresivitate. 3. (Despre un loc, un peisaj etc.) Liniștit, calm, tihnit. [Var.: (înv.) pacinic, -ă adj.] – Pace + suf. -nic.
6. [MDA2] pașnic2, ~ă [At: HERODOT (1645), 404 / V: pacin~ / Pl: ~ici, ~ice / E: pace + -nic] 1-2 a (D. oameni sau colectivități umane) Care (iubește și) susține pacea. 3 a (D. oameni sau colectivități umane) Care trăiește în pace. 4-5 a (D. vorbele și manifestările oamenilor) Care (exprimă sau) susține pacea. 6 a (D. fenomene sociale, politice etc.) Care se desfășoară în pace Si: (înv) nepricinuitor, pacific, păciuit (îvr) nezărvitor. 7 sm (Îvr) Judecător rural de pace, ales dintre săteni. 8 a Calm. 9 a Potolit. 10 a Liniștit. 11 a Tihnit. 12 a Care inspiră liniște, tihnă.
7. [DLRLC] PAȘNIC, -Ă, pașnici, -e, adj. 1. Care iubește și susține pacea, care evită orice conflict, partizan al relațiilor prietenești, armonioase. Or fi știind oare pașnicii locuitori de pe acest ostrov din ce vremi de vijelie au rămas zidurile năruite? VLAHUȚĂ, R. P. 11. 2. (Despre acțiuni, atitudini etc.) Care sprijină lupta pentru pace; de pace, lipsit de agresivitate. După biruința Uniunii Sovietice, rămîne drum deschis realizărilor pașnice, prin înțelegere și înfrățire. SADOVEANU, E. 269. 3. (Despre un loc, despre un peisaj etc.) Liniștit, calm, tihnit. Lumina de aur a soarelui lucește blînd într-un colț pașnic de natură. SADOVEANU, O. VI 329. O singură colibă Sta pașnică în văi. COȘBUC, P. II 258. Tot ce-i înconjoară, deal, luncă, șes, izvor, E pașnic ca blîndețea din sufletele lor. ALECSANDRI, O. 246. – Variantă: (învechit) pacinic, -ă (EMINESCU, N. 38, ALECSANDRI, P. III 135, RUSSO, O. 66) adj.
8. [Șăineanu, ed. VI] pașnic (pacinic) a. 1. cui place pacea: om pașnic; 2. favorabil păcii: așezăminte pașnice; 3. scutit de turburări, liniștit: domnie pașnică.
9. [Scriban] páșnic, -ă adj. (vechĭ pacĭnic, d. pace, după veșnic). Ĭubitor de pace, liniștit, pacific: om pașnic. Care tinde la pace, spre pace: ideĭ, așezăminte pașnice. Liniștit, fără turburărĭ: domnie pașnică. Adv. În pace: a trăi pașnic.
10. [DOOM 3] pașnic adj. m., pl. pașnici; f. pașnică, pl. pașnice
11. [DOOM 2] pașnic adj. m., pl. pașnici; f. pașnică, pl. pașnice
12. [MDO] pașnic
13. [IVO-III] pașnic.
14. [DRAM 2021] pacínic, -ă, pacinici, -ce, adj. (înv.) Calm, tihnit; pașnic: „…au fost și sunt din vechime și de mulți ani în posesiunea pacinică a nobililor numiți” (Mihaly, 1900: 190; dipl. 81). – Var. a lui pașnic.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL