1. [DEX '09] PACEAURĂ, paceaure, s. f. 1. (Pop.) Cârpă (de șters praful, de spălat vasele, podelele etc.). 2. (Fam.) Epitet depreciativ dat unei femei ușuratice, proaste, urâte, murdare, rele etc. [Acc. și: paceaură. – Pr.: -cea-u-. – Var.: paceavură s. f.] – Din tc. paçavra, ngr. patsavúra.
2. [MDA2] paceaură sf [At: I. GOLESCU, ap. ȘEZ. XVIII, 146 / V: (reg) ~avur sm, ~avură, panc~, pancevu~, panciu~, păc~, (înv) pasa~ / Pl: ~re / E: tc paçavra, ngr πατζαβοῦρα, πατζαοῦρα] 1 (Reg) Cârpă de șters praful, de spălat vasele, podelele etc. 2-4 (Dep) Femeie (proastă) (urâtă sau) murdară. 5-6 Femeie (prefăcută sau) rea de gură. 7-8 Femeie (vulgară sau) destrăbălată.
3. [DEX '98] PACEAURĂ, paceaure, s. f. 1. Cârpă (de șters praful, de spălat vasele, podelele etc.). 2. (Fam.) Epitet depreciativ dat unei femei ușuratice, proaste, urâte, murdare, rele etc. [Acc. și: paceaură. – Pr.: -cea-u-. – Var.: paceavură s. f.] – Din tc. paçavra, ngr. patsavúra.
4. [DLRLC] PACEAURĂ, paceaure, s. f. 1. Cîrpă de șters praful, de spălat vasele, podelele etc. 2. Femeie rea; femeie depravată; termen depreciativ pentru țigănci. I-a căzut să ajungă ordonanță la un căpitan... Căpitanul, însurat c-o paceaură care smintea-n bătăi ordonanțele pînă le lăsa surde, betege. STANCU, D. 39. Ce v-ați spoit așa?... Fete de preot sînteți, sau paceaure? PAS, L. I 14.
5. [Șăineanu, ed. VI] paceaură f. 1. cârpă de șters; 2. fig. femeie neonestă (ca înjurătură). [Turc. PAČAURA; pentru sensul figurat, cf. evoluțiunea analogă la buleandră].
6. [DEX '09] PACEAVURĂ s. f. v. paceaură.
7. [MDA2] paceavur sm vz paceaură
8. [MDA2] paceavură sf vz paceaură
9. [MDA2] panceaură sf vz paceaură
10. [MDA2] pancevură sf vz paceaură
11. [MDA2] panciură sf vz paceaură
12. [MDA2] pasaură sf vz paceaură
13. [MDA2] păceaură sf vz paceaură
14. [Scriban] pacea(v)úră (ea dift.) f., pl. ĭ (turc. pačavra, otreapă; ngr. patsa[v]úra, alb. pačavure, bg. pačavra, sîrb. pačavra, pačaura). Fam. Otreapă. Fig. Triv. Cĭomîrdă, femeĭe foarte murdară. V. buleandră, fleandură, tearfă.
15. [DOOM 3] paceaură (pop., fam.) s. f., g.-d. art. paceaurei; pl. paceaure
16. [DOOM 2] paceaură (pop., fam.) s. f., g.-d. art. paceaurei; pl. paceaure
17. [DMLR] paceaură (paceaură) s. f., pl. paceaure / paceauri
18. [DER] paceaură (-re), s. f. – 1. Zdreanță, otreapă. – 2. Femeie stricată. – Megl. pacivură. Tc. paçavra (Loebel 72; Șeineanu, II, 279; Lokotsch 1602), cf. ngr. πατζαβοῦρα, alb. pačavurë, bg. pačavra, sb. pačaura.
19. [Argou] paceaură, paceaure s. f. (peior.) 1. femeie ușuratică 2. femeie rea 3. femeie murdară 4. femeie proastă 5. femeie urâtă
20. [DAR] paceavur, paceavuri, s.m. (reg.) om care se ține numai de rele.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL