1. [MDA2] prudente, ~ă a vz prudent
2. [DEX '09] PRUDENT, -Ă, prudenți, -te, adj. Care se ferește de tot ce ar putea să-i producă un neajuns, o neplăcere, un necaz; prevăzător, circumspect, precaut. – Din fr. prudent, lat. prudens, -ntis.
3. [DEX '09] PRUDENȚĂ s. f. Însușirea de a fi prudent; prevedere, precauție, circumspecție. – Din fr. prudence, lat. prudentia, it. prudenza.
4. [MDA2] prudent, ~ă [At: IORGOVICI, O. 41/10 / V: (înv) ~e, ~ă / Pl: ~nți, ~e / E: lat prudens, -ntis, fr prudent] 1-2 smf, a (D. oameni) (Persoană) care se ferește de tot ce ar putea să-i producă un neajuns sau să constituie o primejdie Si: circumspect (3-4), precaut, prevăzător. 3 av Cu prudență (1). 4 a (D. manifestări, acțiuni sau creații ale oamenilor) Care dovedește prudență (1) Si: circumspect (1-2), precaut, prevăzător.
5. [MDA2] prudență sf [At: IORGOVICI, O. 41/13 / V: (înv) ~ție, ~din~[1] / E: lat prudentia, fr prudence] 1 Calitate de a fi prudent (2) Si: circumspecție (1), precauție, prevedere. 2-3 (Îljv) Cu ~ (Care acționează, se manifestă) în mod precaut.
6. [MDA2] prudenție sf vz prudență
7. [MDA2] prudință sf vz prudență
8. [DEX '98] PRUDENT, -Ă, prudenți, -te, adj. Care se ferește de tot ce ar putea să-i producă un neajuns, să-l primejduiască; prevăzător, circumspect, precaut. – Din fr. prudent, lat. prudens, -ntis.
9. [DLRLC] PRUDENT, -Ă, prudenți, -te, adj. (Despre persoane) Care se ferește de vorbe sau de fapte ce ar putea să-i producă vreo neplăcere sau vreun neajuns; (despre gesturi, vorbe, acțiuni) care dovedește o astfel de preocupare; prevăzător, circumspect, precaut, chibzuit. Atitudine prudentă. ◊ (Adverbial) Cred că ar fi mai prudent să plecăm pentru un timp la oraș. DUMITRIU, N. 37. Intrarea pare cam obscură... N-ar fi prudent să renunțăm? TOPÎRCEANU, B. 96.
10. [DLRLC] PRUDENȚĂ s. f. Însușirea de a fi prudent; prevedere, precauție, băgare de seamă, circumspecție. Se aventură cu mare prudență pe Calea Griviței. C. PETRESCU, C. V. 39. Foarte activ, totdeauna grav la față și la vorbă, de o cinste exemplară în lucrurile mici – și de rară prudență în cele mari. VLAHUȚĂ, O. AL. II 44. A cedat îndemnului prudenții. ALECSANDRI, S. 138.
11. [DN] PRUDENT, -Ă adj. Prevăzător, precaut, circumspect. [Cf. fr. prudent, it. prudente, lat. prudens].
12. [DN] PRUDENȚĂ s.f. Însușirea de a fi prudent; prevedere, precauție, băgare de seamă. [Cf. fr. prudence, it. prudenza, lat. prudentia].
13. [MDN '00] PRUDENT, -Ă adj. prevăzător, precaut, circumspect. (< fr. prudent, lat. prudens)
14. [MDN '00] PRUDENȚĂ s. f. calitatea de a fi prudent; prevedere, precauție, circumspecție. (< fr. prudence, lat. prudentia, it. prudenza)
15. [Șăineanu, ed. VI] prudent a. prevăzător: om prudent.
16. [Șăineanu, ed. VI] prudență f. calitate ce face să prevedem și să evităm pericolele.
17. [Scriban] *prudént, -ă adj. (lat. prudens [din próvidens], care prevede). Prevăzător, circumspect, care s’ar putea întîmpla: om, răspuns prudent. Adv. Cu prudență: a răspunde prudent.
18. [Scriban] *prudénță f., pl. e (lat. prudentia [din providentia]. V. providență). Prevedere, atențiune la greșelĭ și pericule: prudența e mama siguranțeĭ.
19. [DOOM 3] prudent adj. m., pl. prudenți; f. prudentă, pl. prudente
20. [DOOM 3] prudență s. f., g.-d. art. prudenței
21. [DOOM 2] prudent adj. m., pl. prudenți; f. prudentă, pl. prudente
22. [DOOM 2] prudență s. f., g.-d. art. prudenței
23. [DE] PRESIDENTE PRUDENTE, oraș în SE Braziliei (São Paulo), la NV de São Paulo, în apropierea fl. Paraná, șa 468 m alt.; 190,1 mii loc. (2002). Centru comercial într-o reg. agricolă (bumbac, cafea, orez, fasole). Ind. cherestelei și mobilei. Fundat sub numele de Córrego de Veado, a primit statutul de oraș în 1921 și de municipalitate în 1923.
24. [DE] TEMERITAS EST FLORENTIS AETATIS, PRUDENTIA SENESCENTIS (lat.) cutezanța este atributul tinereții, iar prudența al bătrâneții – Cicero, „De senectute”, 6, 20.
25. [DAS] PRUDENȚĂ. Subst. Prudență, precauție, prevedere, circumspecție (livr.), rezervă (fig.), grijă, îngrijire, atenție, băgare de seamă, fereală, ferire. Spirit de conservare, instinct de conservare, conservare, menajament, autocontrol, autoconservare. Prevenire, avertizare; profilaxie. Măsuri de siguranță, asigurare, acoperire. Adj. Prudent, precaut, prevăzător, circumspect (livr.), rezervat, grijuliu, atent. Preventiv; profilactic. Vb. A fi prudent (precaut, prevăzător etc.), a fi cu băgare de seamă, a fi cu ochii în patru, a se feri. A avea grijă de sine, a se conserva, a se menaja, a se autoconserva. A atrage (cuiva) atenția, a preveni, a prevesti (înv. și pop.), a avertiza. A lua măsuri de siguranță, a lua măsuri de precauție, a se pune la adăpost (fig.), a se acoperi (fig.), a se asigura. A-și ține gura, a-și pune pavăză gurii, a-și pune lacăt la gură. A nu risca, a merge la sigur. Adv. Cu prudență, cu precauție, rezervat, cu băgare de seamă, cu atenție. V. apărare, atenție, ocrotire, pază.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL