1. [Șăineanu, ed. VI] Proclu m. filozof neo-platonic, adversar al creștinismului (411-485).
2. [DE] PROCLUS (PROKLOS) (412-485), filozof și matematician grec. Ultimul neoplatonician necreștin important. Șeful Academiei din Atena. Cunoscut drept sistematizator al gândirii neoplatoniciene în „Teologia platoniciană” și, mai concis, în „Elemente de teologie”. Este autorul unor ample comentarii la dialogurile platoniciene „Timaios”, „Republica”, „Parmenides”, „Alcibiada I”; i „Cratylos” și la „Elementele” lui Euclid (Cartea I). A preconizat o „teologie” bazată pe ideea de proces triadic, în care țelul ultim este unirea extatică cu Unul inițial. P. a exercitat o influență considerabilă, în mare parte prin Dionisie Areopagitul, asupra gândirii medievale și chiar și asupra celei renascentiste.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL