1. [Șăineanu, ed. VI] Proca m. rege din Alba, părintele lui Amuliu și Numitor.
2. [DE] PROCA, Alexandru (1897-1955, n. București), fizician român. Stabilit la Paris (1926) Invitat de Marie Curie să lucreze la Institutul de Radium din Paris (1926-1930), apoi la Institutul „H. Poincaré” (1930), al cărui director științific a fost (din 1932). Lucrări de mecanică cuantică, radioactivitate, fizică relativistă. Contribuții în fizica particulelor elementare; în 1935, independent de H. Yukawa, a prevăzut existența mezonilor („Integrale prime în mișcarea mezonului”), confirmată de C.D. Anderson, în 1937. În 1936 a formulat ecuația pentru particulele masive de spin I, care îi poartă numele. M. post-mortem al Acad. (1990).
3. [DE] PROCA, Eugeniu (1927-2004, n. Godeni, jud. Argeș), medic și chirurg urolog român. M. de onoare al Acad. (1992), prof. univ. la București. Ministru al Sănătății (1978-1985). A organizat primul centru de hemodializă din țară și a realizat primele transplanturi de rinichi în România, începând din 1980. Studii și lucrări privind fiziologia și fizioterapia rinichiului și a căilor urinare („Insuficiența renală acută”, „Diagnosticul cancerului de prostată”).
4. [DE] PROCA, Gheorghe (1867-1943, n. Iași), medic și chirurg român. Prof. univ. la Iași și București. Contribuții în domeniul tuberculozei („Toxinele bacilului tuberculos. Cercetări asupra mecanismului de acțiune”). Alături de V. Babeș s-a ocupat de optimizarea vaccinării prin introducerea seroterapiei antirabice. Ca igienist, a efectuat anchete privind răspândirea pelagrei pe teritoriul României.
5. [Onomastic] PROCA temă comună formată din: Procopie, Procul și Proclu. 1. – (Dm; Isp IV2; 17 B III 169 etc.). 2. Procu popa (17 B II 207); Procești s. (Dm). 3. Cu afer. prob.: Roca fam. ar. (Cara 88) și s.; – Traian (Buc). 4. Prin schimbarea părții finale -ca, luată ca sufix și înlocuită cu suf. -ciu: a) Rociu, ard.; -l s. argeșan. b) Roce, Preda, 1780 (IO 7); -a, F., act.; Rocescu (Grș 13). 5. + -otă: Rociot, R. (17 B II 222). Pentru Roca, Rociu, cf. subst. rociu „plasă de pește” (Paș) și magh. roka „vulpe”.
6. [Mitologic] Procas (sau Proca), tatăl lui Amulius și al lui Numitor și rege în cetatea Alba Longa.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL