1. [Șăineanu, ed. VI] Poitou m. (cit. Poatu) veche provincie franceză, cu cap. Poitiers (Poitevin).
2. [DE] POITOU [puatú], provincie istorică în partea central-vestică a Franței. Oraș pr.: Poitiers. Cereale. Pomicultură; viticultură. Creșterea animalelor. Locuită în Antichitate de tribul galic al pictonilor, a fost cucerită de romani (56 î. Hr.). făcând parte din provincia romană Aquitania. Ocupată de franci, în urma bătăliei de la Vouillé (507). Sub Carolingieni P. a devenit comitat și ulterior ducat (sec. 9), sub conducerea unei dinastii fondate de Rainulf I (839-866), care și-a lărgit suzeranitatea asupra unor teritorii până în Pirinei. Urmașul său Rainulf II s-a proclamat regel al Aquitaniei (887). În urma căsătoriei ducesei Aliénor cu Henric II, P. împreună cu Aquitania a intrat în posesia Angliei (1152). În sec. 11-12 arta și arhitectură romanică au atins aici apogeul. În 1372 a reintrat în posesia Franței, pe care a disputat-o cu Anglia până în 1461. Provincia a avut de suferit în urma războaielor religioase și apoi a revoluției din 1789.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL