1. [DEX '09] PIȘCĂTOR, -OARE, pișcători, -oare, adj. 1. (Despre insecte) Care pișcă (3), care înțeapă; înțepător. ♦ Fig. Care conține o critică tăioasă, șfichiuitor, mușcător. 2. (Despre alimente) Care ustură; pișcăcios, iute, picant. 3. (Despre oameni) Care șterpelește, care fură. – Pișca + suf. -ător.
2. [MDA2] pișcător, ~oare [At: CANTEMIR, HR. 173 / Pl: ~i, ~oare / E: pișca + -tor] 1 a (Reg; d. oameni) Care ciupește Si: (Trs) pișcos (1). 2 a (D. insecte) Care înțeapă Si: (Trs) pișcos (2). 3 a (Fig; d. oameni) Sarcastic. 4 a (D. ger, vânt) Care provoacă unei persoane o senzație neplăcută, dureroasă, de arsură Si: (Trs) pișcos (3), pițigăios. 5 a (D. băuturi, condimente sau mâncăruri condimentate, mirosuri etc.) Pișcăcios. 6 sf (Trs; Ban) Prăjină crăpată la vârf în patru sau în opt, cu care se culeg din pom fructele la care omul nu ajunge cu mâna. 7 sf Praștie. 8 sf (Iht; reg) Țipar (Misgurnus fossilis).
3. [DLRLC] PIȘCĂTOR, -OARE, pișcători, -oare, adj. 1. Care pișcă (8), care înțeapă. În locul unde se afla acel foișor nu era prea multe muște pișcătoare. DRĂGHICI, R. 160. ♦ Fig. Care conține o critică tăioasă, cu aluzii înțepătoare; mușcător. Cenzura observa... ca nu cumva fraze pișcătoare să alunece la adresa nobilimii. La TDRG. 2. Care pișcă (5), înțepător. Mirosul tare, pișcător al buruienilor, al florilor sălbatice... plutește în toată împrejurimea Văii Dracului. AGÎRBICEANU, S. P. 111. 3. Care fură, care șterpelește. Copilul... să nu fie băutor, trîndav, mincinos, pișcător. La TDRG.
4. [Șăineanu, ed. VI] pișcător a. care pișcă sau înțeapă.
5. [Scriban] pișcătór, -oáre adj. Care pișcă. Înțepător la gust. Fig. Înțepător cu vorba, mordace, caustic: un critic pișcător, o critică pișcătoare. V. picant.
6. [DOOM 3] pișcător adj. m., pl. pișcători; f. sg. și pl. pișcătoare
7. [DOOM 2] pișcător adj. m., pl. pișcători; f. sg. și pl. pișcătoare
8. [DE] PISCATOR, Erwin (1893-1966), regizor și teatrolog german. Inițiator și organizator al teatrului politic din Berlin (1927-1932). În 1934 a emigrat în U.R.S.S., apoi în Franța și S.U.A. Reîntors în țară după război, a condus teatrul „Freie Volksbühne” (1962-1966). Împreună cu B. Brecht, a fundamentat teatrul epic, folosind o serie de inovații tehnice (scenă turnantă, decorul etajat, proiecția cinematografică). Viziune expresionistă cu intenții agitatorice („Hopa, trăim!” de E. Toller, „Aventurile bravului soldat Svejk” de Brecht, „Hoții” de Schiller, „Muștele” de Sartre). Eseuri („Teatrul politic”).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL