1. [Șăineanu, ed. VI] Patagonia f. mare țară, dar stearpă, la extremitatea Americei meridionale.
2. [DE] PATAGONIA, regiune naturală în extremitatea sudică a Americii de Sud, extinsă pe c. 1.600 km lungime, între Rio Negro (la N) și str. Magellan (la S), cuprinzând S Argentinei și al V o parte a statului Chile; 805,5 mii km2. Slab populată. Relieful coboară în trepte de la Anzi spre țărmul Oc. Atlantic și este constituit din formațiuni cristalino-mezozoice și vulcanice. Străbătută de la V la E de râuri ce izv. din Anzi (Chubut, Deseado, Chico ș.a.). Climă temperată aridă. Vegetație de pampas și semideșert. Creșterea ovinelor. Resurse de subsol (petrol, gaze naturale, minereu de fier, cupru, uraniu, mangan). Descoperită de Magellan (1520) și divizată în 1881 între Argentina și Chile.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL