1. [Șăineanu, ed. VI] Papură-Vodă m. poreclă dată lui Ștefăniță-Vodă, Domnul Moldovei, sub care lumea (din cauza foametei) mânca pâine din papură măcinată; ajuns personaj legendar ca și Ciubăr-Vodă: ai noroc, că ești de când cu Papură-Vodă AL.
2. [CECC] În țara lui Papură-Vodă (sau: pe vremea lui Papură-Vodă) – Nu-i vorba de un domnitor dintr-o legendă, cum s-ar părea după nume. „Papură-Vodă” e porecla dată lui Stefăniță-Vodă al Moldovei, sub domnia căruia oamenii au fost nevoiți să se hrănească cu papură din pricina secetei și a foametei cumplite. Vlahuță, în descrierile sale din trecutul nostru, evocă acest moment impresionant: „În anul 1660 e o așa secetă și uscăciune în Moldova, că nu se zărește frunză pe copac... și vitele mor pe cîmp și oamenii mănîncă papură uscată, de unde s-a și tras porecla de « Papură-Vodă »…”. Din acea epocă au rămas expresiile: „Pe vremea lui Papură-Vodă” și „În țara lui Papură-Vodă”, cînd ne referim la locuri și timpuri de tristă amintire; sau cînd, adăugînd un „ca” înainte, folosim expresia ca termen de comparație. IST.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL