1. [DGL] Papahagì, nu Papahági (partea a doua a numelui este turcescul hacı, pronunțat haǧî „hagiu”).
2. [DE] PAPAHAGI, Marian (1948-1999, n. Râmnicu Vâlcea), critic, istoric literar și traducător român. Prof. univ. la Cluj, Roma și Copenhaga. Redactor-șef (1973-1983) al revistei clujene „Echinox”. Director la Academia di Romania din Roma (1998-1999). Studii și eseuri de literatură română, italiană, spaniolă și portugheză („Eros și utopie”, „Critica de atelier”, „Intelectualitate și poezie”). Coordonator, împreună cu A. Sasu și M. Zaciu, al „Dicționarului scriitorilor români”. Traduceri.
3. [DE] PAPAHAGI 1. Pericle P. (1872-1943, n. Avdela, Grecia), lingvist și folclorist român de origine aromână. M. coresp. al Acad. (1916), prof. univ. la București. Specialist în cultura și dialectologia română sud-dunăreană („Din literatura poporană a aromânilor”, „Românii din Meglenia”, „Megleno-românii”, „Basme aromâne și glosar”, „Scriitori aromâni din sec. al XVIII-lea”, „Din trecutul cultural al aromânilor”, „Poezia înstrăinării la aromâni”). Cercetări etimologice; preocupări de toponimie balcanică. Editor al „Gramaticii române sau macedo-române” a lui M. Boiagi. 2. Tache P. (1892-1977, n. Avdela, Grecia), lingvist și folclorist român de origine aromână. Nepot al lui P. (1). Prof. univ. la București. Culegeri și studii de folclor („Antologie aromânească”, „Graiul și folclorul Maramureșului”, „Poezie lirică populară”) și dialectologie („Graiul din Țara Hațegului”). Autor al unui „Dicționar al dialectului aromân, general și etimologic”. Lucrări privind istoria limbii române („Din epoca de formațiune a limbei române”).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL