1. [DLRLC] OȚOPINĂ, oțopine, s. f. (Regional) Mîrțoagă, gloabă. Unde mi se nomoli oțopina de cal, de nu mai putea nici picioarele să și le miște. ISPIRESCU, L. 373.
2. [DLRM] OȚOPINĂ, oțopine, s. f. (Reg.) Mîrțoagă, gloabă.
3. [Șăineanu, ed. VI] oțopină f. mârțoagă: porni și el tot pe oțopina lui ISP. [Și huțupină, uțupină: origină necunoscută].
4. [Scriban] oțopínă și hoț- f., pl. e (rudă cu hîța-hîța și a hîțîna). Vest. Mîrțoagă, gloabă. Fig. Iron. Femeĭe vulgară, mitocancă. – Și uț- și huț-.
5. [CADE] UȚUPINĂ = OȚOPINĂ.
6. [Scriban] uțupínă, V. oțopină.
7. [DAR] oțopină, oțopine, s.f. (pop.) 1. mârțoagă, gloabă. 2. (fig.) femeie vulgară, mitocancă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL