1. [MDA2] oștează sf [At: (a. 1785) ap. KLEIN, D. 148 / V: (reg) hoșteațe sfp, ~tază, ~ez, ~eză, uștez sn / Pl: ~eze și (1-2, rar) ~ezi / E: mg hóstád] 1 (Trs, mpl) Cartier situat la marginea unui oraș Si: mahala, suburbie. 2 (Lpl) Grup izolat de case la marginea satului. 3 (Lpl) Pârleazuri peste îngrădituri.
2. [MDA2] osteză sf vz oștează
3. [MDA2] oștază sf vz oștează
4. [MDA2] oștez sn vz oștează
5. [DER] oștez (-ze), s. n. – (Trans., înv.) Mahala, periferie. – Var. oșteză. Germ. Hofstadt, prin intermediul mag. hóstát (Gáldi, Dict., 148). – Der. oștezean, adj. (de mahala).
6. [DAR] oștează, oșteze, s.f. (reg.) 1. cartier al unui oraș, mahala. 2. grup de case la marginea satului.
7. [DRAM 2021] oșteáză, s.f. v. hoștează („periferia unei localități”).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL